La Manastirea Sambata de Sus ,după cum spune părintele Teofil Părăian, a lucrat părintele Arsenie cu întreaga sa capacitate harismatică şi intelectuală. A fost secondat de alte două personalităţi de vocaţie:parintele Serafim Popescu şi parintele Nicolae Mladin, viitorul Mitropolit al Ardealului.(1967 – 1981). Intrat în atenţia securităţii, părintele Arsenie a fost deseori anchetat.

Parintele Arsenie marturiseste intr-o nota cu tenta autobiografica ce i-a fost ceruta de securitatea din Ramnicu Valcea (17 iulie 1945) cu ocazia uneia din anchetele mentionate, felul in care Dunnezeu l-a chemat pe tanarul monah la o grea misiune : aceea de preot si duhovnic al oamenilor doritori de a-si limpezi sufletele.

„Într-o iarnă, probabil în 1941, ne trezim la mânăstire cu o avalanşă de oameni, de toate vârstele şi toate treptele, năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre necazurile lor. Aşa m-am trezit că fac duhovnicie cu oamenii, deşi nu eram preot. Ştiam că tot ce păţesc oamenii li se trage de pe urma păcatelor şi a greşelilor. Aşa m-am văzut nevoit să primesc preoţia, misiune majoră a propovăduirii lui Hristos, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, precum şi a sfinţirii omului.

Ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurare s-ar afla în viaţă, i-am învăţat pe oameni să fie curaţi faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu, să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetăţenească, dajdie, etc.) şi lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu (cuget curat, suflet şi trup purificat şi curăţit de patimi). De această învăţătură, martori îmi sunt toţi cei care au ascultat poveţele pe care le-am dat. Iubirea de Dumnezeu, iubirea de oameni şi viaţa curată fac cu putinţă reîntoarcerea noastră la împărăţia cea de obârşie. Acesta îmi este rostul şi misiunea pe pământ, pentru care Dumnezeu m-a înzestrat cu multe daruri deşi sunt nevrednic. Pentru aceasta sunt solicitat din toate părţile să propovăduiesc oamenilor iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea lor prin această iubire. De alte gânduri şi rosturi sunt străin”.

Si asa a fost randuit de sus ca monahul Arsenie de la Manastirea Brancoveanu sa fie hirotonit preot nu mult mai tarziu de la acea traire avuta de dansul , anume in anul 1942.

Si datorita harismei lui observate, simtite si recunoscute de catre toti cei ce-l cunosteau (mireni, preoti, ierarhi ai Bisericii, tarani si intelectuali deopotriva), a fost Parintele Arsenie si preot si duhovnic, si staret la acea manastire, implinind de-a lungul anilor o mare lucrare duhovniceasca cum nu se mai cunoscuse in istoria neamului nostru romanesc.

Domnul Dumnezeul nostru sa-i odihneasca sufletul in pacea Lui pe care mult si-a dorit-o si sa ne ajute si pe noi, credinciosii, oricat de nevrednici am fi in cererile noastre adresate lui la mormantul de la Prislop. Asa ne-a promis noua celor care credem in harul lui dumnezeisc si  credem fara indoiala ca asa va face. Vesnica sa-i fie pomenirea!

articol postat de Cristina David