Cine dintre noi ar putea afirma cu sinceritate ca indrageste si apreciaza cu adevarat un om mandru?. Dar oare nu manifestam si noi , intr-o masura sau alta unele din trasaturile mandriei? Acest pacat foarte mare , asa de mare incat ortodoxia il considera drept primul dintre cele sapte pacate capitale, este perceput de cunoscatori ai manifestarilor omenesti ca fiind „atât de complex, de ambiguu, de perfid si viclean, de nociv si distrugător , încât până si marii sfinti au fost ispititi de el.” (Sfaturi Ortodoxe.ro)
Nu cred sa existe fiinta omeneasca in lumea asta a noastra – fie adult sau copil sau om in etate din toate categoriile – indiferent de statutul social, care sa nu fie ispitit de aceasta boala , ispita sau diavol – cum vreti sa-i spuneti – macar ca nu recunoaste sau poate ca nu isi da seama.
Schiigumenul Sava ne atrage atentia, ca un bun cunoscator al vietii duhovnicesti ca „Păcatul mândriei are în dezvoltarea sa câteva stadii, și începe cu slava deșartă.
Simptomele slavei deșarte: setea de laude, nesuferirea mustrărilor, moralei și reproșurilor, purtarea bănuitoare și ranchiunoasă; bănuirea altora, greutatea în a cere iertare, căutarea căilor ușoare; omul joacă permanent teatru în prezența altora cu scopul de a prezenta o aparență evlavioasă, ascunzându-și cu multă grijă patimile și neajunsurile.”
Tot acest duhovnic cu viata sfanta spune : ” Mândria este încrederea în sine dusă până la extrem, care respinge tot ce nu este „al meu”; este izvor al mâniei, cruzimii, enervării şi răutăţii; este refuz al ajutorului dumnezeiesc – dar tocmai cel mândru are deosebită nevoie de Dumnezeu, fiindcă oamenii nu-l pot salva atunci când boala ajunge în ultimul stadiu.
Cu timpul , omul mandru – daca nu constientizeaza boala de care sufera , la timp ,inceteaza sa-si mai vada pacatele, greselile , iar defecte, dupa parerea sa, nu are.. El va reduce la minimum vinovatia sa sau o va nega cu totul.Omul stapanit de mandrie încetează să-și mai vadă păcatele , începe să-și minimalizeze vinovăția ori să și-o nege cu totul, ba uneori chiar sa dea vina pe altcineva. Isi va exagera cunostintele ce le detine, va insela pe cei din jur prezentand lucruri neadevarate despre sine cu scopul de a obtine admiratie de la ceilalti si, chiar ajunge el insusi sa creada ce inventeaza. „Pe măsura evoluției bolii, în părerea sa despre sine el devine mare, vrednic de slavă si atoatecunoscator. De aceea se și cheamă această boală ,,mania grandorii”.
Ba , poate sa faca rau altora care detin calitati si virtuti reale , pentru ca il contrazic uneori. Caci el, in mintea lui, are intotdeauna dreptate.
Izbăvește-ne, Doamne, de asta!
„Toată viata trebuie să luptăm împotriva acestui păcat si sa fim constienti că-i putem cădea pradă în orice moment al vietii. Numai întelepciunea ne poate ajuta să discernem acest păcat, să sesizăm aparitia lui în mintea noastră. Trebuie luptat din fragedă tinerete împotriva acestui mare microb, până nu produce „boli cronice” de netămăduit. Foarte putini medici pot vindeca asemenea boli.”
De la Parintele Cleopa aflam cum considera Sfantul Ioan Scararul mandria: „Mîndria este lepădătoare de Dumnezeu, învăţătură a diavolilor, defăimare a oamenilor, maica osîndirii, strănepoata laudelor, semn al nerodirii, izgonirea ajutorului lui Dumnezeu, ieşirea din minţi, înaintemergătoare de căderi, pricină a epilepsiei, izvor al mîniei, uşă a făţărniciei, întărire a diavolilor, străjuitoare a păcatelor, pricinuitoare a nemilostivirii, neştiinţă de îndurare, amară luătoare de seamă a greşelilor altora, judecătoare fără de omenie, împotrivă luptătoare a lui Dumnezeu”(Filocalia, IX, Cuvîntul 25, Despre mîndrie, Bucureşti, 1980).
Sfantul Ignatie Briancianinov spune si el ca cel care se conduce dupa dreptatea sa (cea omeneasca) este plin de sine.”El raspunde cu ura si cu razbunare celor ce cuteaza sa-si deschida gura pentru a se opune intr-o maniera intemeiata si bine intentionata „dreptatii sale”.
Bunul Dumnezeu sa ne ajute fiecaruia sa ne putem descoperi la timp printr-o adanca autoanaliza a sufletului primele semne ale aceste teribile boli si sa cerem Lui sa ne scoata la lumina si liman asa incat sa scapam nevatamati.
„Daca omul nu se lupta cu puterea cea rea, devine el insusi rau”
surse : Catehetica .ro si Cuvantul Ortodox
articol si comentarii – Cristina David
Dumnezeu este Iubire 