Cuvintele de invatatura si sfaturi de buna lucrare duhovniceasca ne vin de la Sfantul Teofan Zavoratul , cel care a indrumat prin luminare , incurajare si intarire , ba chiar prin mustrare pe ai sai fii duhovnicesti care doreau sa-si curateasca sufletul de multe deprinderi rele. Si a reusit cu blandete si perseverenta. Teofan insusi , ajungand la o anume treapta in insusirea virtutilor crestine , dorind a urca mai mult spre Dumnezeu , a faptuit ceva aproape incredibil, un act de mare curaj dar si smerenie. El a parasit scaunul episcopal fara regrete ca sa se retraga in pustie unde oamenii aveau cu anevoie acces.
Dupa ce si-a exprimat dorinta de a fi eliberat din slujirea episcopala, Episcopul de Tambov si Vladimiri s-a retras, cu binecuvantare din viata publica.
Cu smerenie, sfantul a acceptat sa fie numit staret al Sihastriei Vasa. Dupa foarte putina vreme, el a cerut permisiunea de a se retrage chiar si din aceasta slujire. In aceasta vreme, Sfantul Teofan a descoperit chemarea lui Dumnezeu de a scrie poporului Sau cel drept-credincios. Insa, pe cat de mult a fugit Sfantul Teofan de viata publica, pe atat de mult a fost iubit si cautat de cei credinciosi.
Cuviosul Teofan ne-a lasat o bogata mostenire duhovniceasca si culturala, cartile intocmite dupa adormirea sa fiind numeroase. A comentat toate „Epistolele” Sfantului Pavel, afara de Epistola catre Evrei, si a tradus „Filocalia”, in cinci volume, precum si „Randuielile monahale”, „Razboiul nevazut” si „Cuvantarile Sfantului Simeon Noul Teolog”.
Din scrierile sale pline de povete intelepte am ales cateva pasaje in care Sfantul episcop Teofan ne destainuie din propria lui experienta de viata duhovniceasca si ne invata cum anume sa ne rugam cu mult folos asa incat sa crestem duhovniceste prin rugaciune curata si plina de dragoste.
”Conştientizând aceste două lumi – cea văzută cu gândul şi cea văzută în afară -, aflaţi în cea gândită îndrumările despre felul în care trebuie să vă purtaţi în cea dinafară. Aceasta este regula generală a cugetării la cele dumnezeieşti! Regulile particulare sunt următoarele: după ce aţi încheiat lucrarea arătată mai înainte, opriţi-vă asupra lucrului care a înrâurit cel mai mult simţirea Dumneavoastră şi înviaţi prin el duhul de rugăciune. Dacă nu v-a înrâurit nimic, atunci înviere a duhului de rugăciune să vă fie simţământul evlavios de obşte fată de toată structura lumii dumnezeieşti.
Daţi-vă osteneala să nu rămâneţi în nici o dimineaţă lipsit de împrospătarea lumii dumneavoastră lăuntrice prin această cugetare la cele dumnezeieşti, la fel cum aveţi obiceiul să vă împrospătaţi locuinţa cu aerul proaspăt al dimineţii, şi după aceea veţi rămâne toată ziua cu simţământul că în afară de lumea văzută vă adumbreşte şi înconjoară şi cea nevăzută, că nu sunteţi lipsit de înrâurirea ei.”
Despre rugaciunile gata facute
„Rugăciuni gata făcute avem multe. Ele n-au fost alcătuite, ci s-au revărsat din inimile Sfinţilor sub înrâurirea unei vederi duhovniceşti sau a unei întâmplări din viaţă. Cel care le citeşte cu luare-aminte intră în aceleaşi simţiri cu cele care suflă şi în Sfinţi, iar prin aceasta învie şi zideşte în sine duhul de rugăciune. Ca asta să se săvârşească mai lesne, este bine să cugetaţi dinainte la rugăciunile alese, primind totodată şi simţămintele ascunse în ele. Şi mai bine este să învăţaţi rugăciunile, ca să n-aveţi nevoie de cartea de rugăciuni, ci s-o purtaţi în suflet, gata să se deschidă îndată ce veţi avea nevoie. Oricum, în timp ce vă rugaţi după rugăciuni gata făcute trebuie să vă deprindeţi încetul cu încetul să vă rugaţi şi cu propriul cuvânt, potrivit nevoilor duhovniceşti sau dinafară pe care le aveţi.
Despre rugaciunile facute din imblod propriu , in cuvintele noastre
„Nevoile duhovniceşti, îndată ce se trezesc, năzuiesc îndată spre Dumnezeu. Imboldul de a vorbi cu Dumnezeu apare uneori fără o nevoie anume, ci numai din setea de El. In orice măsură şi în orice chip s-ar arăta acest imbold, el nu trebuie lăsat nesatisfăcut niciodată: trebuie să vă apucaţi îndată de rugăciune şi să vă rugaţi în starea în care v-a găsit imboldul – dacă sunteţi la lucru, să vă rugaţi la lucru, dacă citiţi, să vă rugaţi în mijlocul lecturii, dacă mergeţi, să vă rugaţi mergând. Fireşte, mai bine şi mai roditor este să staţi într-un loc de rugăciune şi să luaţi o poziţie potrivită pentru rugăciune, dacă se poate. Cu cât veţi împlini mai cu osârdie aceste întoarceri spre Dumnezeu, cu atât vor apărea mai des, şi vor ține mai mult, şi se vor înrădăcina mai adânc. Nu uitaţi punctuleţul acesta. Această metodă este cea mai bună pentru desăvârşirea rugăciunii – iar rugăciunea este principalul în lucrarea noastră. Să nu vă pară rău dacă vă daţi osteneala în primul rând pentru asta.
Dacă în timp ce vă faceţi rugăciunile apare acest imbold, încetaţi cu cititul şi rugaţi-vă în acest imbold, cu cuvintele proprii sau fără cuvinte… Dumnezeu vede cu câtă osârdie doriţi şi căutaţi rugăciunea, şi vă va da rugăciune care nu se va mai curma. Domnul să vă binecuvânteze la această lucrare! în ce priveşte cititul, una este a citi pentru a strânge cunoştinţe, iar alta a citi pentru a te zidi. Când citeşti ca să acumulezi informaţie, trebuie să citeşti mult; când citeşti ca să te zideşti nu trebuie să citeşti mult, ci doar să cadă în inimă ceva din cele citite – şi atunci opriţi-vă şi cugetaţi, străduindu-vă să vă lămuriţi lucrul acela, adâncindu-l mai mult în inimă. Asta este totuna cu a-l preface în obiect al cugetării la cele dumnezeieşti. Aşa vă veţi hrăni şi dezvolta sufletul, nu-l veţi umple ca pe un sac…”
postare si comentarii – Cristina David
Dumnezeu este Iubire 
Dacă nu reuşiţi să vă rugaţi cu buzele , căci s-ar putea să nu vă fie uşor , măcar rugaţi-vă cu inima plină de dorinţa de a vă jertfi , peste care să adăugaţi răbdare şi insistenţă .
În felul acesta , este sigur că Dumnezeu vă va răspunde şi vă va Dărui ceea ce doriţi .
(Ne vorbește Sfântul Teofan Zăvorâtul – Scrisori, Editura Egumenița, p. 17)
http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/exemplu-de-rugaciune
ApreciazăApreciază
Comunicarea directa si dupa mine cea mai puternica, cu Domnul, este cea rostita din suflet , buzele nu trebuie neaparat sa lucreze. Culoarul spiritual care ne leaga de Dumnezeu devine LIBER atunci, nu va exista nici un obsatcol .Toata concentrarea este pe ceeea ce simti si doresti sa comunici Creatorului nostru.
Multumesc pentru comentariu, prin care ne faceti cunoscuta frumoasa invatatura a Sfantului Teofan Zavoratul.
ApreciazăApreciază