Daniel Turcea – un poet al Luminii si al Invierii

In aceasta binecuvantata perioada dinaintea Invierii Domnului nostru , cand ducem o lupta grea dar benefica si frumoasa ,as spune eu, cu fortele raului ce incearca sa ne opreasca de la curatirea sufletului de intinaciunea pacatelor , pe care ne straduim s-o facem , am redescoperit opera poetului Daniel Turcea despre care citisem candva, mai de mult timp. Ca si atunci, m-a impresionat mult de tot si m-a dus cu gandul , fireste, la semnificatia Invierii si a Jertfei Lui Iisus Hristos pe Cruce : Lumina si Viata Vesnica.
Minunate poezii , care ne pot limpezi simtirea si gandirea. Bucuria de a trai in Lumina.
Parintele Dumitru Staniloae , care a cunoscut si inteles sensurile cele mai profunde ale poeziilor lui Daniel Turcea , l-a considerat
„cel mai mare poet ortodox din literatura universala contemporana”.
809cf23ee045b78a8473d732d67fd23a
Spre a intelege mai bine si mai corect framantarile sufletesti si intelectuale premergatoare convertirii poetului , revenirii lui la Hristos , am ales o scurta , foarte scurta notita biografica.

“Daniel Turcea s-a nascut la Targu-Jiu, in data de 22 iulie 1945. Este primul dintre cei patru copii ai colonelului Gheorghe Turcea si ai Mariei, profesoara de matematica. Isi petrece copilaria si adolescenta la Pitesti. Vadeste o inteligenta precoce si abilitati artistice neobisnuite in literatura si pictura. In 1968 isi incheie studiile universitare la Institutul de Arhitectura „Ion Mincu” din Bucuresti. Apartine acelui tip de homo universalis, cu o eruditie temeinica si neobisnuit de ramificata: matematici superioare, fizica atomica, chimie, anatomie, filozofie, istoria artei, literatura. Nu isi refuza nici experientele spirituale la moda in Apus, anume practicile initiatice extrem orientale: yoga, zen, confucianism. Nesatisfacut in nevoia sa acuta de Absolut, poetul rataceste in lumea amagirilor, spunand:

eu vroiam doar sa aman
moartea si infrangerea.(Iubire)

Experiența acestor ani de căutări dramatice este concentrată poetic în primul volum de versuri, Entropia (1970), care se bucură de o bună primire la noi și în străinătate. Cartea este un delir al deznădejdii.
În 1973 are un vis minunat care îl întoarce la Dumnezeu. Întâlnirea cu Hristos îi schimbă ireversibil existența. Părintele Dumitru Stăniloae, teologul iubirii dumnezeiești, care a înțeles ca nimeni altul opera acestui poet al dragostei de Dumnezeu, consideră convertirea lui Daniel Turcea o adevărată minune pe drumul Damascului. Mult timp poetul nu a mai putut scrie nimic. După o căutare îndelungă și stăruitoare el găsește în părintele Arsenie Papacioc duhovnicul potrivit pentru căutările sale spirituale. De acum viața îi va fi o continuă înaintare în unirea cu Hristos:
mă apropii de Tine și Tu
mai mult decât soarele mă prețuiești
mai curat ca lumina
cea mai ascunsă privirii
mă dorești viu. (
Iubire)

Poezia lui Daniel Turcea își așteaptă încă cititorii pentru a fi descoperită în sensurile ei profunde. Părintele Dumitru Stăniloae observa cu justețe că suntem în fața unor versuri scrise pentru omul de astăzi la un nivel de înțelegere duhovnicească asemănător cu cel al sfinților imnografi:
„Înțelegerea luminii ca iubire apropie poeziile lui Daniel Turcea de Imnele dragostei dumnezeiești ale Sfântului Simeon Noul Teolog, fără însă a le priva de nuanțele unor forme de expresie de necontestată originalitate și subtilitate, nelipsite fiind de prospețimea potrivită omului de astăzi”.

În 1978 apare volumul „Epifania”, o uimitoare mărturisire de credință. În același an este admis la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu cu media 9,50, dar i se respinge dosarul din motive politice.
Peste puțin timp se îmbolnăvește de o teribilă maladie a sângelui, un cancer absolut neclasabil. În ultimele 8 luni de viață, în chinuri cumplite, scrie o poezie mistică de mare seninătate, străbătută de la un capăt la altul de bucuria Învierii. Moare la 28 martie 1979, la 33 de ani.
Cu o lună înaintea morții a scris o poezie care descrie, profetic, momentul morții:
un singur lucru nu aflase
că trupul poate să îi moară
într-o amiază fără nume
mâinile îi vor fi atât de grele
încât până la frunte va fi o veșnicie
de străbătut
era frumos, luminând
cu inima curată printre păsări, ape
nu-i puteau învălui trupul, focul
nu-l putea-mbrățișa, întunericul
nu-i putea frânge raza privirii, veninul
nu l-ar fi putut atinge
el
nu era vinovat.
Lumea nu are decât o singură justificare: Învierea.
(Arhe)

foto-daniel-turcea 1978

Desigur, citind biografia scrisa de sora lui Daniel Turcea , sora poetului, vom avea o imagine completa si complexa a vietii , persoanei si poeziilor lui .

 Viata fratelui meu –  Prolog (Lucia Turcea – sora poetului)

„In urma cu 33 de ani [acum sunt deja 37 pe 28 martie, n.n.], avand 33 ani si opt luni, Daniel pleca in vesnicie.

Niciodata n-as fi indraznit sa vorbesc in public sau sa scriu despre fratele meu, din proprie initiativa; am facut asta vazand penuria de informatii despre el, unele de-a dreptul eronate. M-am gandit sa spun adevarul, ca sa existe un punct de vedere in cunostinta de cauza, asa cum, despre tatal dumneaei, numai distinsa doamna Lidia Staniloae a putut scrie o biografie adevarata.

Eu am tinut cont de binecuvantarile pe care le-am primit de la Inaltpreasfintitul Teofan, de la Parintele Pro­fesor Dumitru Staniloae, care-a scris Prefata la ultima Epifanie, in dorinta categorica de-a fi data Bisericii Ortodoxe Romane. M-au binecuvantat si neuitatii nostri parinti duhovnicesti: Sofian Boghiu, Arsenie Papacioc si Ilarion Argatu.”

Datele si informatia despre poetul Daniel Turcea au fost selectate din continutul a doua articole.

In unul din ele veti putea citi continuarea prezentarii Luciei Turcea :

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/03/28/daniel-turcea-sora-lucia-lupta-acerba-ura-impotriva-crestinismului-nu-politica-extremisme-pierderea-umanitatii/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/03/28/daniel-turcea-istoria-convertirii-minunate-a-unui-poet-al-luminii-ultimul-sau-cuvant-rugati-va/

postare si comentarii Cristina David

Despre "DUMNEZEU este IUBIRE" Blog Crestin Ortodox-- Cristina David

Ma numar printre cei care Il considera pe Dumnezeu Tatal Ceresc si Creatorul tuturor celor vazute si nevazute. Sufletul nostru este o particica din El iar stradania de o viata trebuie sa fie aceea de a nu Il pierde , de a-L avea mereu langa noi. El este Calea , Adevarul si Viata , dar este si Iubire in sensul cel mai inalt , mai inaltator in nemarginirea ei . Fara Dumnezeu orizontul cunoasterii noastre ar ramane foarte limitat iar sufletul nostru s-ar "pipernici" de tot , ca sa folosesc un cuvant intrebuintat in scrierile sale de Sfantul Ardealului , Parintele Arsenie Boca . Acestea le-am aflat de-a lungul vietii mele in timp ce in repetate randuri m-am simtit ridicata cu multa blandete dupa o cadere in valurile ei gata sa ma inec , ajutata apoi sa imi revin ca sa constat o data in plus, neindoielnica Prezenta Divina prin care nimic nu este imposibil a fi atins de cel care crede in El , daca Domnul Voieste stiind ca este spre Binele lui si nu spre pierzania sufletului. In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.
Imagine | Acest articol a fost publicat în Daniel Turcea poet ortodox, Poezii crestin ortodoxe și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s