“Daniel Turcea s-a nascut la Targu-Jiu, in data de 22 iulie 1945. Este primul dintre cei patru copii ai colonelului Gheorghe Turcea si ai Mariei, profesoara de matematica. Isi petrece copilaria si adolescenta la Pitesti. Vadeste o inteligenta precoce si abilitati artistice neobisnuite in literatura si pictura. In 1968 isi incheie studiile universitare la Institutul de Arhitectura „Ion Mincu” din Bucuresti. Apartine acelui tip de homo universalis, cu o eruditie temeinica si neobisnuit de ramificata: matematici superioare, fizica atomica, chimie, anatomie, filozofie, istoria artei, literatura. Nu isi refuza nici experientele spirituale la moda in Apus, anume practicile initiatice extrem orientale: yoga, zen, confucianism. Nesatisfacut in nevoia sa acuta de Absolut, poetul rataceste in lumea amagirilor, spunand:
eu vroiam doar sa aman
moartea si infrangerea.(Iubire)
Experiența acestor ani de căutări dramatice este concentrată poetic în primul volum de versuri, Entropia (1970), care se bucură de o bună primire la noi și în străinătate. Cartea este un delir al deznădejdii.
În 1973 are un vis minunat care îl întoarce la Dumnezeu. Întâlnirea cu Hristos îi schimbă ireversibil existența. Părintele Dumitru Stăniloae, teologul iubirii dumnezeiești, care a înțeles ca nimeni altul opera acestui poet al dragostei de Dumnezeu, consideră convertirea lui Daniel Turcea o adevărată minune pe drumul Damascului. Mult timp poetul nu a mai putut scrie nimic. După o căutare îndelungă și stăruitoare el găsește în părintele Arsenie Papacioc duhovnicul potrivit pentru căutările sale spirituale. De acum viața îi va fi o continuă înaintare în unirea cu Hristos:
mă apropii de Tine și Tu
mai mult decât soarele mă prețuiești
mai curat ca lumina
cea mai ascunsă privirii
mă dorești viu. (Iubire)
Poezia lui Daniel Turcea își așteaptă încă cititorii pentru a fi descoperită în sensurile ei profunde. Părintele Dumitru Stăniloae observa cu justețe că suntem în fața unor versuri scrise pentru omul de astăzi la un nivel de înțelegere duhovnicească asemănător cu cel al sfinților imnografi:
„Înțelegerea luminii ca iubire apropie poeziile lui Daniel Turcea de Imnele dragostei dumnezeiești ale Sfântului Simeon Noul Teolog, fără însă a le priva de nuanțele unor forme de expresie de necontestată originalitate și subtilitate, nelipsite fiind de prospețimea potrivită omului de astăzi”.
În 1978 apare volumul „Epifania”, o uimitoare mărturisire de credință. În același an este admis la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu cu media 9,50, dar i se respinge dosarul din motive politice.
Peste puțin timp se îmbolnăvește de o teribilă maladie a sângelui, un cancer absolut neclasabil. În ultimele 8 luni de viață, în chinuri cumplite, scrie o poezie mistică de mare seninătate, străbătută de la un capăt la altul de bucuria Învierii. Moare la 28 martie 1979, la 33 de ani.
Cu o lună înaintea morții a scris o poezie care descrie, profetic, momentul morții:
un singur lucru nu aflase
că trupul poate să îi moară
într-o amiază fără nume
mâinile îi vor fi atât de grele
încât până la frunte va fi o veșnicie
de străbătut
era frumos, luminând
cu inima curată printre păsări, ape
nu-i puteau învălui trupul, focul
nu-l putea-mbrățișa, întunericul
nu-i putea frânge raza privirii, veninul
nu l-ar fi putut atinge
el
nu era vinovat.
Lumea nu are decât o singură justificare: Învierea. (Arhe)
Desigur, citind biografia scrisa de sora lui Daniel Turcea , sora poetului, vom avea o imagine completa si complexa a vietii , persoanei si poeziilor lui .
Viata fratelui meu – Prolog (Lucia Turcea – sora poetului)
„In urma cu 33 de ani [acum sunt deja 37 pe 28 martie, n.n.], avand 33 ani si opt luni, Daniel pleca in vesnicie.
Niciodata n-as fi indraznit sa vorbesc in public sau sa scriu despre fratele meu, din proprie initiativa; am facut asta vazand penuria de informatii despre el, unele de-a dreptul eronate. M-am gandit sa spun adevarul, ca sa existe un punct de vedere in cunostinta de cauza, asa cum, despre tatal dumneaei, numai distinsa doamna Lidia Staniloae a putut scrie o biografie adevarata.
Eu am tinut cont de binecuvantarile pe care le-am primit de la Inaltpreasfintitul Teofan, de la Parintele Profesor Dumitru Staniloae, care-a scris Prefata la ultima Epifanie, in dorinta categorica de-a fi data Bisericii Ortodoxe Romane. M-au binecuvantat si neuitatii nostri parinti duhovnicesti: Sofian Boghiu, Arsenie Papacioc si Ilarion Argatu.”
Datele si informatia despre poetul Daniel Turcea au fost selectate din continutul a doua articole.
In unul din ele veti putea citi continuarea prezentarii Luciei Turcea :
postare si comentarii Cristina David
