„Mănăstirea Râmeţ este unul dintre cele mai vechi aşezăminte călugăreşti din Transilvania. Ridicată în Munţii Trascăului, pe lângă valea Geoagiului (dacica Germisara) într-un loc numit „Valea Mănăstirii”, bisericuţa cu hramul Izvorul Tămăduirii poartă ascunse în zidurile-i firave nu puţine taine şi legende. Mai este denumită şi ”Grădina raiului din Apuseni”. Sunt intr-un sentiment cu aceasta afirmatie.In vara acestui an – 2016 – Dumnezeu mi-a harazit sansa de a vedea aievea amcest lacas de cult orthodox, despre care auzisem minunatii. Cand am intrat pe poarta Manastirii, nu-mi puteam crede ochilor ..de ce? Nu mi-o inchipuisem asa …In mintea mea era un loc mai stramt , mai arid si mai putin incantator ochilor. Ii citisem istoria , ma plecasem in fata perioadelor grele prin care a trecut …ma pregatisem intens…DAR nu savad un loc MINUNAT , binecuvantat de Dumnezeu – caci doar El poate schimba cursul lucrurilor…Acest colt de Ardeal , cu istoria lui zbuciumata, se infatisa ochilor mei intr-o splendoare de neimaginat 😮 adevarata Gradina inchinata Domnului.
Voi lasa pe altii sa graiasca despre istoria manastirii si a Bisericii sale, eu ma retrag, cu o plecaciune in fata acestei minuni ale Ortodoxiei romanesti care a dainuit prin veacuri in pofida vitregiilor vremurilor.
„Aşezământul este printre cele mai vechi mănăstiri ortodoxe din Transilvania, după unii autori chiar de la începutul sec XIII , are prima dată certă anul 1376. Toponimul Râmeţ ar deriva de la Eremit=pustnic, concluzia fiind că a fost întemeiată de călugării retraşi în sihăstrie la adăpostul stâncilor de aici. În 1506, mănăstirea a fost luată sub ocrotiorea domnitorului Radu Vodă al Ţării Româneşti, care a primit de la regele Vladislav moşia de la Stremţ în ţinutul Râmeţilor. Făcând parte din domeniul de la Stremţ, mănăstirea a fost ocrotită şi îngrijită de familii boiereşti, proprietare ale domeniului.
Mănăstirea şi biserica s-au mai aflat sub protecţia lui Matei Corvin, ca şi a lui Mihai Viteazu, care a refăcut-o şi a fost una dintre puţinele care au rămas ortodoxe în secolul al XVIII-lea, până la distrugerea ei prin tunurile generalului Bukow. Faptul este consemnat într-un limbaj profetic de unul dintre călugări: „scris-am eu Silvestru monahu cînd au stricat necredincioşii mănăstirea de la Rîmet şi cea de la Geoagiu, la anul 1762, în august 20, într-o zi de sîmbata spre pieirea loru”. După o nouă distrugere, ca represalii pentru participarea localnicilor la răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, (1785), biserica este refăcută în 1792. Mănăstirea s-a redeschis la 1940, iar în 1955 sinodul hotărăşte transformarea ei în mănăstire de maici. În 1959, este desfiinţată de comunişti, dar maicile revin în 1962, sub „acoperirea” unei secţii de covoare, care funcţionează şi în prezent.”
Scurt si cuprinzator, dar va invit sa urmariti a citi articolul intreg :
Citeste mai mult: adev.ro/nm8480
postare si comentarii – Cristina David
Dumnezeu este Iubire 