Auzim la Sfanta Liturghie, de fiecare data un indemn de fel de nesocotit : „Sa multumim Domnului!” si urmeaza raspunsul „Cu vrednicie si cu dreptate este a ne inchina Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, Treimei celei de o fiinta si nedespartite”.

Cererile noastre catre Domnul sunt MULTE, insa se cuvine sa-I multumim si sa-I aducem slava pentru tot ce a facut in viata noastra. Multumirea noastra trebuie sa fie continua si dorita din constientizarea faptului ca asa I se cuvine Celui care ne poarta de grija.

„Doamne! Îți mulțumesc Doamne pentru apă, pentru pâine, pentru aer, pentru căldură, pentru viață, pentru sănătate, pentru că m-ai trezit dimineață, pentru că m-ai adormit aseară, pentru cele arătate și pentru cele nearătate, pentru că ne dai vreme de pocăință, pentru oamenii pe care ni-i scoți pe Cale, pentru toate pe care le știm și pe care nu le știm!

Bucurați-vă de tot ceea ce vă înconjoară! Cea mai frumoasă poveste de viață este a ta! Bucură-te, ești o minune, omule! Fă pe cineva să zâmbească astăzi. Oferă o îmbrățișare. Sună persoana aceea pe care vrei să o suni de mult. Scrie o scrisoare sau mail. Uită-te în oglindă și iartă-te! Atunci era valabil, Acum nu mai e valabil gândul. Acum e altceva!

Sufletul este unitatea cu care se măsoară oamenii… În loc să ne băgăm nasul în treburile altora, mai bine scormonim într-o carte sau la noi în suflet, în minte, în inimă să facem curat.

Stăm singuri adeseori, dar nu stăm cu noi înșine. Nu sondăm în noi, nu facem puțină arheologie interioară să vedem ce e acolo. Așa cum stăm cu trupul în fața oglinzii și avem grijă de el și nu ieșim oricum din casă, la fel ar trebui să ne așezăm în fiecare dimineață și seara cu sufletul în fața oglinzii și să îl îngrijim.

Iar cea mai fidelă oglindă a sufletului este icoana! Cine tace în fața unei icoane îi vine să se roage și cine se roagă simte nevoia să tacă, să se retragă din zgomotul lumii din când în când. Faceți acest exercițiu în care o dată pe săptămână să vă retrageți din zgomotul lumii exterioare care tulbură liniștea interioară. Fără muzică, fără internet, fără telefon, fără televizor, doar cu oamenii și cu natura. Prea multă informație creează dezordine în sistem. Și asta o demonstrează și fizica cuantică. Preluăm multă informație, dar nu o putem prelucra pe toată. Cine receptează mult, reflectează puțin….

Ieromonahul Hrisostom Filipescu se confeseaza intr-un interviu acordat, cu  smerenie

si sinceritate:

„Îmi doresc să fiu un ambasador al iubirii necondiționate, deoarece lumea este însetată de dragoste. Îmi este bine când știu că ție, suflete, îți este bine,  oriunde ai fi! Iar plânsul tău mă doare… Te duc în inima mea, ia-mă și tu în a ta și va fi sărbătoare pe pământ și în cer!”

sursa – https://hrisostomfilipescu.wordpress.com/2016/08/

articol postat de Cristina David