O veste primita la sfarsit de octombrie care m-a intristat foarte tare, a fost anuntarea mortii IPS Iustinian Chira, caci a mai plecat dintre ierarhii nostri un duhovnic Om, avem tot mai putini , rau ce imi pare sa spun , dar Dumnezeu va aduce altul in loc..am incredere…
Nu am avut fericirea de a-l cunoaste personal insa citisem multe si auzisem si mai multe despre dansul de-a lungul timpului si ma impresionasera deosebit de tare smerenia, sinceritatea , apararea adevarului inainte de orice altceva , bunatatea si vrednicia duhovniceasca de care acest minunat preot ierarh a dat in atatea randuri dovada. Dumnezeu l-a lasat pentru noi, credinciosii aici pe pamant timp indelungat pentru indreptare , cuvant de incurajare si sfatuire in cel mai pur spirit ortodox romanesc.
Media Fax anunta atunci acest tulburator si trist eveniment. Urmata de alte publicatii care au infatisat cele intamplate in dimineata zilei de 30 0ctombrie 2016.
Voi posta mai jos imagini si vorbe graitoare despre persoana „voievodului spiritual” al Maramuresului cuprinse in filme dedicate dansului. Ele va vor spune mult mai multe aspecte din viata si lucrarea sa de pastor de suflete in ortodoxia romaneasca , decat as putea sa o fac eu, oricat m-as stradui.
Postez o scurta biografie a parintelui preluata de pe site-ul Cuvant Ortodox, care a fost publicata in 30 octombrie, ziua trecerii sale la Domnul.
Ierarhul s-a născut la 28 mai 1921, în satul Plopiș din județul Maramureș, dintr-o familie de țărani evlavioși, la botez, primind numele de Ioan. A urmat școala primară în satul natal (1928-1934).
Între 1934-1941 a fost reținut acasă de părinți pentru sprijin în gospodărie, apoi a urmat doi ani cursurile Liceului ortodox de băieți „Simion Ștefan” din Cluj. Mânat de dragostea de a-L sluji cât mai bine pe Dumnezeu, s-a dus la Mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia, ca frate de mănăstire în 12 martie 1941, tuns în monahism sub numele de Justinian (în 1942). La 15 august 1942 a fost hirotonit diacon, iar la 17 aprilie 1943 preot la Mănăstirea Rohia de către Preasfințitul Nicolae Colan, Episcopul Vadului, Feleacului și Clujului. Între 22 noiembrie 1942 și 10 martie 1943 este încorporat, în ciuda hainei clericale în armata maghiară la Miscolt. În împrejurările istorice dramatice dintre 1940-1944, monahii din Mănăstirea Rohia trăiau într-o înfrigurată nădejde: eliberarea țării și a Transilvaniei. În zorii în care această speranță devenea o certitudine, este numit stareț la Rohia tânărul ieromonah, în vârstă de 23 de ani, Iustinian Chira, care avea să conducă acest sfânt locaș, aproape 30 de ani; una din cele mai îndelungate și rodnice stăreții.
Pentru meritele sale în conducerea mănăstirii, la propunerea Preasfințitului Teofil al Clujului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a conferit, în anul 1967, rangul de arhimandrit, iar în anul 1973 a fost ridicat la rangul de arhiereu, fiind ales episcop-vicar la Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului. în septembrie 1990 a fost ales episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, fiind instalat la 11 noiembrie 1990. În această calitate inițiază reorganizarea de curând reînființatei Episcopii a Maramureșului și Sătmarului. În acest scop a cerut înființarea postului de Episcop-vicar pe seama Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, post în care l-a propus pe arhimandritul Justin Hodea, starețul Mănăstirii „Sfânta Ana” – Rohia, care devine astfel Preasfințitul Justin Sigheteanul.
La 13 decembrie 2009 a fost ridicat la rang de Arhiepiscop onorific, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în Catedrala Sfânta Treime din Baia Mare.
Bunul Dumnezeu sa-l odihneasca in Pace , alaturi cu dreptii pe acela care a fost un mare pastor pentru credinciosii nordului tarii , dar si al tuturor crestinilor ortodocsi din intreaga noastra tara.
Vesnica lui pomenire !
postare – Cristina David
