Voi scrie acest articol drept marturie pentru dragostea Lui Dumnezeu Tatal si marea Lui milostivire si purtare de grija pentu noi, cei care Il dorim in viata noastra si ne straduim , fiecare dupa puteri,  sa implinim poruncile Lui pentru ca Il iubim  si nu uitam sa Ii cerem ajutorul cand simtim ca ne pierdem in noianul valurilor acestei vieti .

Am ramas cateva minute cu mintea  tintuita locului  in dimineata aceasta , dar mi-am revenit repede, avand in urma in viata mea mai multe trairi ca aceea despre care ne vorbeste Parintele Rafail Noica in video-ul ce il postez .

Ieri chiar am avut o discutie cu o prietena foarte buna care a avut momente de respingere a bunatatii si milostivirii Domnului in fata rugaciunilor noastre. Acest lucru chiar in timp ce vorbea cu mine. Ea trece in prezent printr-o perioada grea in viata ei, care se prelungeste peste asteptari. M-am intrebat si eu, oare de ce? Reactia ei , ieri, mi-a dat raspunsul fara intarziere : credinta ei sa clatina, nu este o credinta puternica in ajutorul care ne vine de la Dumnezeu . Atitudinea prietenei mele oscileaza intre acceptare si respingere. Cu o zi inainte chiar, ea insasi imi vorbise despre prezenta Lui in viata ei, si imi spunea ca nimic nu ar fi putut ea realiza in viata , de nu ar fi fost Dumnezeu care s-o intareasca si sa-i dea puteri ! Ieri seara nu puteam crede ca aud alfel de cuvinte in legatura cu exact acest subiect , ea isi plangea de mila : „cand ii va raspunde Dumnezeu ei, la cereri si rugaciuni ..ca numai necazuri are ea in viata…cand va avea 90 de ani ?” la orice incercare de a mea de a o incredinta ca acelasi Dumnezeu este langa ea la nevoi si incercari, ea avea multe cuvinte contra…nu si nu…si ea va alege sa nu creada in El. Sigur ca m-am ingrijorat de gravitatea reactiei ce o avea . Caci pe langa negarea vreunui ajutor primit vreodata de Sus , ea nu inceta in a-mi spune ca nu facuse nimic, dar absolut nimic rau in intreaga sa viata ! Efectiv nu aveam suficiente cuvinte sa o opresc din mersul la vale. I-am relatat si sotului conversatia , caci ea mi-a reprosat ca nu o incurajez…!!!! (atunci cand am adaugat spre finele dialogului ca aici eu nu pot face nimic, relatia cu Dumnezeu este o relatie PUR PERSONALA pentru fiecare om – ii spusesem eu). Dar nu eram multumita de mine pentru raspunsul dat, simteam ca lipsea ceva…Azi dimineata la navigarea mea pe net, ce am aflat ? Acest video cu minunatul nostru duhovnic ,sihastru intr-un loc indepartat din muntii nostri , cu o bogata experienta duhovniceasca in dialogul sau zilnic cu Dumnezeu ,care imi raspunde punct cu punct la problema mea de a o lamuri pe prietena cand si cum Dumnezeu ii va raspunde, totusi , doar sa Il lase sa o faca… Am inteles ce uitasem cu desavarsire ce sa fac, anume ce facusem in atatea si atatea randuri pentru mine si altii : sa-L rog pe Tatal ca sa lumineze mintea si inima ei. In asemena situatii la acesta ruga a mea primisem raspuns grabnic  sau aproape grabnic. M-am luminat si eu si m-am bucurat ! Asta am sa fac in continuare, caci a ne increde neconditionat, total,  in bunatatea si ajutorul Lui este singura cale de a primi raspunsul asteptat. dar si noi trebuie sa ne dam seama cand vine ajutorul Lui, si sub ce forma , sa nu neglijam situatiile si modul in care Dumnezeu ne da acel raspuns. In cazul prietenei mele, sesizasem deja fara putinta de indoiala o astfel de situatie in viata ei, pe care daca Domnul nu i-ar fi pus-o la indemana, ea era cu totul singura si neajutorata in fata vietii . Ce se intampla ? ea nu o recunostea ca atare. Slava Domnului , acum si in vecii vecilor , AMIN !.

Parinte drag , pe care te iubesc mult si pe care te-am ascultat in repetate randuri pentru minunatele tale sfaturi si cuvinte de invatatura , iti multumesc pentru ca mi-ai aratat ce anume nu facusem , atunci, pe loc , pentru prietena mea.

postare articol Cristina David