Este un moment deosebit in timpul slujirii slujbei vecerniei , care imi incalzeste sufletul cu un sentiment in care bucuria si evlavia se impletesc intr-un mod aparte ce imi daruie o stare de pace si traire duhovniceasca greu de exprimat in cuvinte. Cred ca si alti credinciosi prezenti la slujba inserarii trec prin aceasta stare minunata de inaltare sufleteasca.

Imnul „Lumina lina.” (Φώς ιλαρόν – lumina aducatoare de bucurie) este unul dintre cele mai vechi imnuri crestine, intrate in cultul liturgic. Este cantat in cadrul Vecerniei Sarbatorilor cand are loc vohodul cu cadelnita (procesiunea de iesire – intrare), dar se poate si citi, in zilele de rand, cand nu se face vohod.

Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc Celui fără de moarte, Celui Sfânt şi Fericit, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti în toata vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte.

Din punct de vedere al cuprinsului, imnul „Lumina lina” are un caracter hristologic si totodata trinitar. Este adresat lui Hristos, Care este „lumina cea lina (aducatoare de bucurie) a slavei Tatalui ceresc”, – si in acelasi timp, afirma atat distinctia celor trei persoane ale Sfintei Treimi, cat si unitatea lor in dumnezeire („. laudam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu.”).  Suntem astfel indreptatiti să presupunem că a fost alcătuit în timpul stabilirii dogmelor despre Domnul Hristos şi despre Sfânta Treime, adică în secolele III şi IV. Cuvintele „văzând lumina cea de seară“ ne indică faptul că imnul era cântat când apărea luceafărul de seară, iar în biserici se aprindea sfeşnicul pentru a avea lumina necesară continuării rugăciunilor.

Lumină lină se cânta la momentul aprinderii lumânărilor, seara, fiind cunoscut şi sub numele de Cântarea la aprinderea lumânărilor.

Nu se cunoaste cu certitudine autorul imnului , dar dintre presupunerile care au ajuns lanoi in timp, mentionez faptul ca inca din vremea Sfantului Vasile cel Mare acest imn era cunoscut ca fiind al Sfantului Mucenic Antinoghen episcop originar din Sevastia Capadociei, martirizat in 303 sau 311, si sarbatorit de Biserica Ortodoxa pe 16 iulie.

sursa : crestinortodox.ro

Cristina David