Intrucat se apropiase atat de mult de Dumnezeu si simtea nevoia sa fie in apropierea Lui in fiecare clipa , parintele Ioan (Sfantul Ioan de Kronstadt) isi dadea seama cand gresea si regreta imediat greseala oricat de mica ar fi fost. Indata se adresa Tatalui ceresc pentru a-I cere iertare si ajutor in lupta cu ispitele. Parintele Ioan lupta in fiecare zi  cu patima irascibilitatii, a maniei si a furiei ce se manifesta in sanul propriei familii : “Dăruieşte-mi, Doamne, dragoste pentru cei de aproape ai mei, care trăiesc împreună cu mine. Dă-mi să rabd neputinţele lor, căderile şi răutăţile lor”, se ruga el Domnului cel atotmilostiv.

Jurnalul sau duhovnicesc , needitat , din care voi reda cateva cuvinte ale parintelui Ioan , este o comoara de notari personale din care invatam multe cu privire la un mod de viata duhovniceasca autentica , dar mai ales cum sa nu cedam in lupta cu slabiciunile noastre si cum sa ne vedem greselile pe care sa ajungem a dori sa nu le repetam, cu orice pret sa nu le repetam. In nici un caz parintele Ioan , cel care avea sa fie canonizat sfant , nu isi ascundea si nu cauta sa isi justifice caderile zilnice din ascultarea poruncilor Domnului , el le marturisea si lupta tenace cu ele , desigur, cu ajutor de la bunul Dumnezeu.

10 august (intrare din Jurnalul Sf Ioan de Kronstadt)

„Am gresit inaintea Domnului , necajindu-mi si cicalindu-mi cumnata, rugand-o sa-si dea osteneala sa-mi coasa rasa. Si mie mi-a pricinuit tulburare, si pe ea am facut-o sa se incapataneze, sa staruie in mandrie si nesupunere….Am pacatuit azi impotriva mea – m-am tulburat, m-am nelinistit, m-am indignat. Multumesc Domnului ca mi-a auzit rugaciunile. Minunat a lucrat Dumnezeu cu mine, dandu-mi sa ma caiesc. Dar si cu ai mei. I-a facut Dumnezeu sa le fie mila de mine, despietrindu-le inimile.”

In cuvintele care urmeaza Cuviosul Siluan Athonitul  isi aminteste cu multa recunostinta momentul in care Sfantul Ioan i-a sustinut cu puterea rugaciunilor sale hotararea de a pleca la Sfantul Munte si de a se face monah. Intelegem si noi putin, din amintirile acestui mare nevoitor in Hristos , in ce a constat puterea-harisma pastorului de suflete din Kronstadt :

„Pe parintele Ioan l-am vazut in Kronstadt. Slujea Sfanta Liturghie. Am fost izbit de puterea rugaciunii lui si pana astazi, desi s-au scurs aproape patruzeci de ani de atunci n-am mai vazut pe nimeni slujind ca el . Norodul il iubea si toti stateau cu frica lui Dumnezeu. Si nu e de mirare: Duhul Sfant atrage la Sine inima oamenilor. Vedem din Evanghelii cate multimi veneau dupa Domnul. Cuvantul Domnului ii atragea pe oameni, pentru ca era rostit prin Duhul Sfant si de aceea el era dulce si placut sufletului.  Si parintele Ioan avea in el din belsug pe Duhul Sfant Care aprindea sufletul lui sa iubeasca pe Dumnezeu, si acelasi Duh lucra prin el asupra oamenilor. Am vazut cat norod navalea dupa el, ca la un foc, pentru a-i primi binecuvantarea, iar dupa ce o primeau, se bucurau pentru ca Duhul Sfant este placut si da sufletului pace si desfatare.”

Cristina David