„Este trist că unii preoţi, care ar trebui să se dovedească fideli slujitori ai Domnului, luptând cu toată fermitatea pentru stârpirea practicilor magiei şi fermecătoriei, devin ei înşişi aidoma vrăjitorilor ori ghicitorilor, orbiţi de dorinţa de câştiguri nemeritate, faimă sau mândrie.”
foto : Casa memoriala Visarion Puiu si muzeul Mihail Sadoveanu la Schitul Vovidenia-Neamt (sursa – internet)
Am redat cuvintele parintelui arhimandrit Mihail Daniliuc , egumen al schitului Vovidenia-Neamt, un preot calugar cu multi ani de slujire in sfantul altar si cu o foarte buna cunoastere a nevoilor credinciosilor ce vin la dansul pentru sfat duhovnicesc.
Parintele ne povesteste o intamplare prin care a trecut cu ceva timp in urma, o experienta pe care dansul o impartaseste cu noi cu scop de invatatura. Posibil ca unii crestini ortodocsi (precum pelerinele din istorioara)sa mai aiba nelamuriri in privinta unei practici anume, stiuta mai ales sub numele de „deschiderea cartii”, adica deschiderea Evangheliei (o metoda inselatoare de a afla ce iti rezerva viitorul). Aflarea viitorului nu a fost insa niciodata o preocupare a crestinilor, ci intotdeauna aceasta a fost asociata cu vrajitoria si cu obiceiurile pagane.
Foto : Biblia tiparita de Mitropolitul Andrei Saguna la Sibiu – aflata in patrimoniul Muzeului Sfintei Manastiri Hodos-Bodrog – sursa : galeria foto a autoarei
„Nu de mult, nişte pelerine, abătându-se către altarul din Poiana liniştii, au cerut să li se citească nişte rugăciuni pentru sănătate şi sporul casei. Conformându-mă rugăminţii lor, mi-am pus epitrahilul pe grumaz, apoi, deschizând Molitfelnicul, am săvârşit câteva litanii, rugându-L pe Dumnezeu să ofere cele de trebuinţă vieţii celor ce îşi plecaseră, cu nădejde, cred, genunchii, ascultând cu evlavie cuvintele inspiratelor rugăciuni.
foto: Biserica Schitului Vovidenia-Neamt (sursa-internet)
La final, după ce le-am miruit, binecuvântându-le spre plecare, am observat o mică ezitare din partea uneia, care părea un fel de lider. Ca să nu purceadă la drum cu o povară pe suflet, am întrebat respectuos: „Vă mai pot ajuta cu ceva?” Răspunsul a venit neaşteptat de prompt: „Părinte, dacă nu eşti prea ocupat, n-ai vrea să ne deschizi Evanghelia?” Mărturisesc că m-am arătat o ţâră amuzat de cerere, şuguind oleacă la auzul năstruşnicei lor doleanţe, întrebând ironic: „Dar de ce s-o fac?”. „Ca să aflăm ce necazuri ori cumpene ne-aşteaptă. Avem copii care încă nu şi-au găsit rostul în viaţă. Am dori să ştim cum s-or limpezi toate.”
Profitând de tihna momentului, dar şi de disponibilitatea curioaselor mele interlocutoare, am continuat în aceeaşi notă: „Vă mărturisesc însă că habar n-am cum se face asta”. Văzându-le dezorientate şi vădit revoltate de afirmaţia mea, una din femei zise către celelalte: „Haideţi, suratelor, că pierdem timpul! Nu v-aţi dumirit că nu ştie? Să găsim unul mai bătrân, sigur ne va ajuta!”.
foto : Schitul Vovidenia-Neamt din „Poiana linistii” (sursa-internet)
Dorind să-mi repar greşeala ironiei, potolindu-le din vârtejul în care se aflau, le-am poftit pe nerăbdătoarele pelerine la trapeza schitului.” Continuarea articolului aici.
sursa : sihastriaputnei.ro
Cristina David
Dumnezeu este Iubire 