M-am apropiat sufleteste de parintele Teofil cu multa vreme in urma, citind si ascultand sfaturile dansului din care izvoraste o anume intelepciune ortodoxa in aparenta simpla prin cuvintele folosite dar profunda in continutul ei. Il consider a fi „bunicul meu duhovnicesc”, sa-mi fie iertat , dar simt acest fel de apropiere fata de dansul.

Pentru mine parintele a fost si este un duhovnic dedicat prin iubire crestineasca sa fie slefuitor de suflete dar si un  vazator cu sufletul…hranindu-se spiritual din harul dumnezeiesc daruit lui intre multi altii , oferind la randul sau o bogata hrana spirituala fiilor duhovnicesti, schimband vieti omenesti de la rau in bine, cu un chip zambitor ce radia lumina , fericind pe toti cei cu care intra in comunicare atunci cand spovedea  sau cand le vorbea credinciosilor de toate varstele dar mai ales tinerilor prezenti cu miile in salile de conferinte devenite neincapatoare atunci cand dansul era invitat sa vorbeasca la conferintele cu teme teologice.  Chiar numele de Teofil primit la intrarea sa in monahism intruchipeaza esenta persoanei parintelui, caci se traduce din limba greaca „iubitor de Dumnezeu”. Un duhovnic al iubirii, al luminii si al bucuriei prin iubire de Dumnezeu si de oameni. Un mare traitor al credintei ortodoxe.

Părintele Teofil Părăian: „Oare iubesc destul?”

Noi ne întrebăm mereu: Oare postesc destul? Oare mă rog destul? Oare n-ar mai trebui să adaug ceva metanii? Oare îmi primeşte Dumnezeu ostenelile? Ia gândiţi-vă, care dintre voi v-aţi întrebat vreodată: Oare iubesc destul? Oare iubesc într-adevăr?

Ştiţi ce înseamnă să iubeşti pe cineva? Să-l aduci în tine. Să nu-l laşi lângă tine. Să nu-l laşi departe de tine. Să-l aduci aproape de tine. Să-l îmbrăţişezi. Să-l transferi din afară înlăuntru. Să-l aduci în suflet. Să poţi zice: „Te port în mine, te port în suflet, te port în visuri, te port în braţe”. Şi dacă nu spui lucrul acesta şi dacă nu poţi spune lucrul acesta, să ştii că nu iubeşti. Nu-i iubeşti nici pe cei despre care crezi că-i iubeşti. Nu-i iubeşti pe aceia de care vrei să scapi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i apropii. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i ajuţi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i mângâi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care-i bruschezi. Să luăm aminte la toate lucrurile acestea şi să ştim că iubirea aduce şi durere când nu poţi face ceva pentru omul pe care-l iubeşti.

 din cartea „Gandiţi frumos” , Parintele Teofil Paraian, edit. Teognost, Cluj-Napoca, 2006, pp. 161-164)

Cristina David