Daruirea contine oxigen duhovnicesc

Cuviosul Paisie Aghioritul ne pune la incercare  credinta nostra si masura dragostei noastre, cand ne daruieste sfaturi bune de urmat spunandu-ne cat si in ce fel se cuvine sa daruim celui de langa noi aflat in nevoie. Atat sa daruim cat sa simtim in sufletul nostru ca primim o nemasurata bucurie . Legat de acest sfat si in completare, imi vine in minte un proverb de-al nostru romanesc ce spune ca „binele nu face zgomot iar zgomotul nu face bine” si adevarat este. Binele facut aduce cu sine o sfanta liniste dumnezeiasca. Atunci cand se face in taina si fara a se atrage atentia asupra celor faptuite.

Atunci cand cineva are si da milostenie, nu-ti poti da seama daca are dragoste sau nu, caci se poate sa dea nu din dragoste, ci sa se descarce de niste lucruri. Cand nu are si da, atunci se vede dragostea lui. Cred, sa presupunem, ca am dragoste; Dumnezeu, ca sa-mi incerce dragostea, imi trimite un sarac. Daca, de pilda, am doua ceasuri, unul bun si unul stricat, si-l dau pe cel stricat saracului, inseamna ca dragostea mea este de calitatea a doua. Daca am dragoste adevarata il voi da pe cel bun saracului. Intra in lucrare atunci logica cea stricata si spunem: “Ce, sa-l dau pe cel bun? Pentru el, care nu are nici un ceas, e bun si cel vechi”, si il dau pe cel vechi. Dar cand dai pe cel vechi, inca mai traieste omul vechi in tine. Daca dai pe cel nou, esti un om renascut. Iar daca le tii pe amandoua si nu dai nici unul, esti in stare de iad.

– Parinte, cum iese cineva din starea aceasta?

– Sa se gandeasca: “Daca ar fi fost Insusi Hristos, pe care l-as fi dat? Cu siguranta ca pe cel mai bun”. In felul acesta se poate intelege care este dragostea cea adevarata. Va lua asadar o hotarare tare, si a doua oara va da pe cel mai bun.

Mai spunea Cuviosul Paisie de la muntele Athos un lucru : „Cel ce ia ceva, primeste bucurie omeneasca. Cel ce da primeste bucurie dumnezeiasca. Bucuria dumnezeiasca o luam prin a da. De pilda imi da cineva o carte. Acela se bucura duhovniceste, dumnezeieste, iar eu care am luat cartea ma bucur omeneste. Dar cand si eu voi da cartea, ma voi bucura si eu dumnezeieste, iar celalalt ce o va lua se va bucura omeneste. Cand si acela o va da, se va bucura si el dumnezeieste, iar cel ce o va lua se va bucura omeneste. Dar daca si acesta la randul sa o va da, atunci si el se va bucura dumnezeieste. Vedeti cum cu un lucru multi oameni se pot bucura si omeneste, si dumnezeieste?”

Si este foarte adevarat ca atunci cand ajungi sa te bucuri din suflet daruind un lucru bun aproapelui tau din dorinta sincera de a-l ajuta, de a-i face un bine,  te simti ca si eliberat de tot ce inseamna egoism . Te apropii de lucruri si simtaminte dumnezeiesti.

sursa : http://www.cuvantul-ortodox.ro/cuviosul-paisie-aghioritul-daruirea-contine-oxigen-duhovnicesc/

Cristina David