Iubirea face posibile atat egalitatea cat si dreptatea in lumea noastra, a oamenilor creati de Dumnezeu dupa Chipul si asemanarea Lui. Iubirea este manifestarea cea mai puternica a sufletului din noi, este liantul tuturor lucrurilor din sfera lumii spirituale , este un magnet urias care atrage prin forta lui fara de margini toate particulele din jur ce contin la randul lor iubire cat de infima ar fi ea. Cu cat iubirea din noi sporeste, cu atat ne apropiem mai mult de Iubirea care a generat totul, devenind la maxima apropiere parte din ea.  Apropierea omului de Dumnezeu si de cei de alaturi de el, nu este generata de locul lui in societate sau de puterea lui financiara, de culoarea pielii sau originea etnica. Nici de pregatirea intelectuala si nici de talentele cu care a fost inzestrat, ci de Iubire.

„Dumnezeu nu este Dumnezeul egalității, ci al dragostei. Egalitatea ar înlătura toată dreptatea și toată dragostea, ar înlătura toată moralitatea.

Oare soțul își iubește soția din pricina egalității? Mama își iubește oare copilul din pricina egalității? Prietenul își iubește oare prietenul din pricina egalității? Inegalitatea este temelia dreptății și reazemul (sprijinul) dragostei.

Câtă vreme dăinuiește dragostea, nimeni nu se gândește la egalitate. Câtă vreme domnește dreptatea, nimeni nu vorbește despre egalitate. Când se pierde dragostea, oamenii vorbesc despre dreptate și gândesc la egalitate. Când, odată cu dragostea, piere și dreptatea, oamenii vorbesc despre egalitate și se gândesc la imoralitate. Adică, când morala piere, imoralitatea îi ia locul. Din mormântul dragostei răsare dreptatea, din mormântul dreptății răsare egalitatea.”

sursa : Sf. Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, 2009 (preluare de pe site-ul Urcus spre Inviere)

Cristina David