In viata este bine sa luam aminte la toate

“Luarea aminte, – spune Sfântul Simeon Noul Teolog, – trebuie să fie atât de legată şi nedezlipită de rugăciune pe cât este de legat trupul cu sufletul, care nu pot fi despărţiţi, şi nu pot exista unul fără altul“. Luarea aminte trebuie să preîntâmpine şi să ne păzească de vrăjmaşi ca o strajă; ea este cea dintâi care trebuie să se nevoiască împotriva păcatului, să se împotriveasca gândurilor viclene ce vin în inimă; iar luării aminte să-i urmeze rugăciunea, care distruge şi omoara imediat toate gândurile viclene; gânduri viclene cu care luarea aminte a început lupta, cea dintâi, dar pe care ea singură nu le poate omorî. De rezultatul acestei lupte, săvârşita de luare aminte şi de rugaciune, atârnă viaţa sau moartea sufletului.

Dacă vom păzi rugăciunea curată prin mijlocirea luării aminte, atunci vom spori. Dar dacă nu ne vom strădui să o păstram curată, ci o vom lăsa fără pază, atunci o vor spurca gândurile viclene, – şi noi ne vom face netrebnici şi lipsiţi de sporire. Vai! Vai! si iar Vai!

(Sf. Teofan Zăvorâtul – ”Pravila de rugăciune şi vederea păcatului meu”, Ed. Pelerinul)

In aceeasi problema vitala dar si spinoasa a luarii aminte , a bagarii de seama, ne atrage atentia Sfantul Ignatie Briancianinov in urmatoarele cuvinte :

„Poruncile lui Hristos nu au fost date numai omului dinafară, ci mai vârtos celui lăuntric: ele cuprind toate gândurile şi simţămintele omului, până si cele mai subţiri mişcări ale lui. A păzi aceste porunci este cu neputinţă fără priveghere statornică şi adâncă luare aminte. Privegherea şi luarea aminte nu sunt cu putinţă pentru cel ce duce viaţă împrăştiată. Păcatul şi cel ce foloseşte păcatul, diavolul, se furişează pe nesimţite în minte şi în inimă. Omul este dator să stea necontenit de strajă împotriva vrăjmaşilor săi nevăzuţi. Cum va sta la această strajă, dacă este dedat împrăştierii?”

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, Traducere de Adrian si Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 43)

sursa : https://www.ganduridinierusalim.com

Cristina David