Mult adevar in aceste spuse ale staretului Tadei de la Manastirea Vitovnita inchinata Adormirii Maicii Domnului, care se afla in partea de est a Serbiei.  Parintele Tadei s-a nascut in anul 1914, parintii lui fiind romani foarte evlaviosi, de origine din satul Vitovnita. Începuturile vieţii sale călugăreşti sunt legate de părintele Ambrozie de la Milkovo, ucenic al Cuviosului Ambrozie de la Optina. Îndată după închinoviere a fost îndrumat spre Şcoala de Iconografie de la Mănăstirea Rakoviţa unde, trei ani mai târziu, va fi hirotonit ieromonah de către Episcopul Mitrofan al Harkovului.  În anul 1962, la dorinţa părintelui, a fost rânduit la stăreţia Mănăstirii Vitovniţa. Părintele Tadei a fost unul dintre cei mai mari duhovnici contemporani ai Serbiei, dăruit cu multe harisme şi cautat de credinciosi pentru darul duhovnicesc cu totul special harazit lui de Sus.

„Sfinţii Părinţi spun că trebuie să căutăm ca fiecare lucrare, gând şi muncă a noastră, totul să izvorască din inimă, căci cu inima simţim, iar nu cu mintea. Cu mintea cugetăm, iar când totul izvorăşte din inimă atunci ajungem la concentrarea tuturor puterilor minţii în inimă.

Când ne rugăm facem aceasta din inimă, căci Domnul este Domnul inimii. El este centru vieţii fiecărei fiinţe vii. El este sprijinitorul vieţii şi nu trebuie să-L căutăm alt undeva. El se află aici şi aşteaptă să-L primim, şi să credem în El. Noi avem puţină credinţă şi încredere în Domnul. Când vom avea atâta încredere în El cât avem în prietenii noştri, când îi rugăm să facă ceva pentru noi, când vom avea atâta încredere, nici noi şi nici ţara noastră nu va mai suferi atâta.

Haosul gândurilor din noi şi din ţara noastră vine din gândurile noastre. Noi suntem cei care pricinuim lipsa de armonie a gândurilor, iar dacă politicienii noştri ar fi toţi într-un cuget nu am mai fi în starea aceasta. Suntem conştienţi că în noi se află o energie şi o viaţă dumnezeiască. Fiecare persoană ca energie dumnezeiască, când se uneşte cu celelalte creează o putere uriaşă, iar duşmanul fuge de aceasta, căci în ea sălăşluieşte armonia, iar în el dezbinarea. Dacă politicienii noştri ar fi uniţi noi nu am mai avea duşmani, atunci nu ar mai fi de folos duşmanului nici armele, nici oastea, nimic.

Noi suntem ființe dăruite de Dumnezeu, dar nu știm să trăim cum se cuvine și facem iad și în noi, și în jurul nostru.

Dumnezeu ne-a dăruit totul, de noi depinde să fim buni. Dacă purtăm grija însuşirilor rele ale anumitor oameni care ne vorbesc, nu putem avea pace şi pocăinţă. De ce Domnul porunceşte să-i iubim pe vrăjmaşii noştri? O face nu pentru ei, ci pentru noi. Atâta vreme cât ţinem în noi gândul la vătămarea pe care ne-au pricinuit-o vrăjmaşii, prietenii, rudele, apropiaţii noştri, nu avem pace şi linişte, trăim într-o stare de iad. Trebuie să ne slobozim de acest rău, să-l izgonim ca şi cum n-ar fi nimic, să iertăm totul. Tocmai de aceea, părinţii trebuie să îndure multe în viaţă şi în familie cu copiii.”

Extras din Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața, Editura Predania, București, p. 60-61

sursa :http://altarulcredintei.md

Cristina David