„Pacea şi belşugul de viaţă pe care le simte inima după împărtăşanie este cel mai mare şi mai de preţ dar pe care ni-l face Domnul nostru Iisus Hristos, unul mai presus de toate darurile, luate împreună, de care se poate bucura trupul. Fără pace sufletească – atunci când inima este chinuită şi strâmtorată – omul nu se poate folosi de nici un bun, fie el material sau spiritual, nu-l încearcă nici o bucurie dintre acelea care vin de la sentimentul adevărului, binelui şi frumosului. Aceasta fiindcă i-a fost strivit şi ucis nucleul central al vieţii – inima, adică omul cel dinlăuntru.” (Sfantul Ioan de Kronstadt)
„Trebuie să te osteneşti şi să fii osârduitor, nu să îţi faci griji. Osteneşte-te şi fii osârduitor pentru adevărul şi sfinţenia lui Dumnezeu, şi aruncă grija ta spre Domnul. Mai mult face o picătură de rugăciune decât o mare de grijă.” (Sfantul Nicolae Velimirovici)
„Nu este îndeajuns ca săptămânile din post să treacă; se cuvine ca fiecare să-şi cerceteze conştiinţa şi să vadă ce a făcut bine în săptămâna prezentă şi în cea precedentă; astfel, el va putea să aprecieze cât de mult a sporit duhovniceşte, şi va putea recunoaşte patimile din care s-a îndreptat. Doar aceste reguli de vieţuire şi grija de mântuire pot face ca postul şi înfrânarea să ne fie cu folos.” (Sfantul Ioan Gura de Aur)
„Pomul cu rădăcini bine înfipte în pământ creşte şi aduce roadă. Sufletul omului, care s-a legat prin credinţă şi dragoste de Domnul, slobozind rădăcini duhovniceşti, creşte, sporeşte şi rodeşte virtuţile plăcute lui Dumnezeu, cele care dau viaţă sufletului şi îl fac să trăiască acum şi în veacul de apoi. Pomul smuls din pământ cu tot cu rădăcini nu mai are viaţă, aceasta venindu-i prin rădăcini din pământ. Aşijderea şi sufletul omului care a pierdut credinţa şi iubirea de Dumnezeu şi care nu vieţuieşte în Dumnezeu, Cel care îi dă viaţă: el moare duhovniceşte. Ceea ce este pământul pentru plante este Dumnezeu pentru suflet.” (Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)
„Daca greseala aproapelui, pe care ai dori s-o indrepti, iti tulbura linistea ta sufleteasca si te enerveaza, atunci si tu gresesti si, prin urmare, nu poti indrepta greseala prin greseala, ea se indreapta prin blandete.
Ravna care vrea sa indrepte orice rau este ea insasi un mare rau.” (Sfantul Iosif de la Optina)
Cristina David