Am greșit! Ne-am certat! Acum să ne împăcăm!…

Am greșit!  Ne-am certat!  Acum să ne împăcăm!

Un mare rău în viață este vrăjmășia dintre oameni. Aceasta nimicește relațiile frățești dintre oameni și preschimbă prietenii în vrăjmași.

Întrebați pe cineva: „De ce acești vecini nu-și vorbesc?” Veți auzi: „S-au certat!” Veți întreba: „De ce rudele acestea nu se vizitează?” Va urma același răspuns: „S-au certat!” Cunoașteți două familii bune. Și una și cealaltă, fiecare persoană din familie, în parte, este un om foarte bun. Dar nici măcar nu vor să se vadă sau să audă unii de ceilalți. Fiara vrajbei a intrat între ei și nu îi lasă să se împace și să viețuiască în pace.

Cearta sub înrâurirea satanei este cea dintâi pricină a vrajbelor. Oare câți oameni nu rătăcesc astăzi prin tribunale, pierd timp, nervi și bani ca să se răzbune unul pe celălalt? Întrebați-i de ce se judecă și veți auzi: S-au jignit, și-au aruncat unul altuia cuvinte grele și nu vor să se mai ierte.

Și toate aceste lucruri se întâmplă între Creștini ortodocși, între frați de credință, pe care însuși Iisus Hristos, prin dumnezeiasca Sa învățătură, i-a unit și pentru care s-a spânzurat pe Cruce, pentru a ne răscumpăra și a ne mântui! Aceste lucruri se întâmplă între ucenicii lui Hristos, care au primit de la Învățătorul Ceresc, ca pe o moștenire de preț, testamentul: „Poruncă nouă dau vouă, ca să vă iubiți unul pre altul. Precum eu am iubit pe voi, ca și voi să iubiți unul pre altul. Întru aceasta vor cunoaște toți că ai mei ucenici sunteţi, de veți avea dragoste întru voi.” (In. 13:34-35)

Unde este astăzi dragostea aceasta între noi?

Noi avem un vrăjmaș neîmpăcat – diavolul. Nu ne este el îndeajuns, încât ne mai facem vrăjmași și din frații de credință și sânge? Când ne câștigă spre vrajbă, diavolul ne face parcă mai răi chiar decât el. Niciodată un diavol nu va vrăjmăși alt diavol. Iar aici – sub apăsarea urii diavolești – om cu om se vrăjmășesc, Creștin cu Creștin, frate cu frate.

Tâlharii, de îndată ce s-au aliat, ajung tovarăși. Țelurile și interesele lor comune îi leagă. Împart aceeași masă, de aceea se respectă unii pe alții ca frații. Iar noi, Creștinii, chipurile, urmărim cel mai înalt țel comun – mântuirea sufletelor noastre – și părelnic ne așezăm la una și aceeași masă duhovnicească – ne împărtășim din același potir cu Trupul și Sângele Domnului, chipurile suntem frați întru Hristos, când de fapt ne mâncăm unii pe alții precum fiarele sălbatice, și suntem mult mai răi decât tâlharii. Lucrurile stau astfel deoarece ne-am întovărășit cu diavolul. Când diavolul ni se face prieten, începem să ne certăm cu oamenii. Dacă vrem însă să ne împăcăm cu vrăjmașii noștri, trebuie să ne certăm cu diavolul.

În viață, așa complicată cum este ea, nu putem, să avem pace deplină și trainică. Din pricina păcătoșeniei noastre, este firesc să se ivească neînțelegeri și certuri între oameni. Dar aceasta nu înseamnă că o dată ce ne-am certat cu cineva să rămânem dușmani pentru totdeauna.

Am greșit! Ne-am certat! Acum să ne împăcăm!…

Din păcate, puțini oameni se mai împacă după ce s-au certat, puțini trăiesc mai departe ca frații. Și mai puțini sunt aceia care îi iartă, în inima lor, pe dușmanii lor neîmpăcați și îi rabdă. Cel mai adesea, vrăjmășia rămâne între oameni, ca să crească și să se întărească spre veșnica lor pierzanie. De aici putem vedea că între oameni sunt cu putință trei feluri de relații: 1. vrăjmășia, 2. împăcarea și 3. răbdarea și iertarea vrăjmașului, în situația în care el este neîmpăcat.

Serafim Alexiev, ”Viața duhovnicească a creștinului ortodox” 

Cristina David

 

Despre "DUMNEZEU este IUBIRE" Blog Crestin Ortodox-- Cristina David

Ma numar printre cei care Il considera pe Dumnezeu Tatal Ceresc si Creatorul tuturor celor vazute si nevazute. Sufletul nostru este o particica din El iar stradania de o viata trebuie sa fie aceea de a nu Il pierde , de a-L avea mereu langa noi. El este Calea , Adevarul si Viata , dar este si Iubire in sensul cel mai inalt , mai inaltator in nemarginirea ei . Fara Dumnezeu orizontul cunoasterii noastre ar ramane foarte limitat iar sufletul nostru s-ar "pipernici" de tot , ca sa folosesc un cuvant intrebuintat in scrierile sale de Sfantul Ardealului , Parintele Arsenie Boca . Acestea le-am aflat de-a lungul vietii mele in timp ce in repetate randuri m-am simtit ridicata cu multa blandete dupa o cadere in valurile ei gata sa ma inec , ajutata apoi sa imi revin ca sa constat o data in plus, neindoielnica Prezenta Divina prin care nimic nu este imposibil a fi atins de cel care crede in El , daca Domnul Voieste stiind ca este spre Binele lui si nu spre pierzania sufletului. In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.
Imagine | Acest articol a fost publicat în Cuvinte de invatatura, Cuvinte intelepte, Viata duhovniceasca și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s