Noi oamenii ne putem apropia de Dumnezeu si nadajdui sa fim cu El mereu prin doua lucruri : credinta si faptele bune care nu sunt altceva decat manifestarea credintei noastre si a ascultarii fata de Domnul si Dumnezeul nostru , amandoua aceste lucruri trebuie sa se impleteasca armonios caci una fara de cealalta este incompleta. Sa luam spre exemplu: un om care crede din toata inima si din tot cugetul sau, poate el fi placut Domnului daca nu isi iubeste aproapele, sau daca nu il iarta pe cel de langa el atunci cand acela ii greseste cu ceva? Nu , cu siguranta nu, pentru ca acel crestin ar incalca porunca iubirii pe care Domnul Iisus Hristos le-o lasa apostolilor sai si implicit noua, tuturor care credem in El : „Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu pe voi” (Ioan 15, 12).
Credinţa dreaptă trebuie a fi însoţită de fapte bune sau de vieţuire creştinească, fiindcă numai prin acestea două omul devine creştin adevărat şi are nădejde tare de mântuire veşnică. Aceasta o adeveresc Dumnezeieştile Scripturi zicând: „Vedeţi că din fapte se îndreptează omul şi nu numai din credinţă. Precum trupul fără suflet este mort, aşa şi credinţa fără fapte este moartă” (Iacov 2, 24-26).
Aşadar, pentru ca un creştin să devină, să fie şi să rămână plăcut lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să-şi agonisească şi să aibă o adevărată credinţă în Dumnezeu şi să-şi îndrepteze după aceasta gandurile, cuvintele, faptele şi intreaga sa viaţa.
Tu crezi că este Dumnezeu, şi bine faci – şi dracii cred şi se cutremură (Iac. 2, 19); însă credinţa fără fapte moartă este (Iac. 2, 17). Ce folos este omului care mărturiseşte, iar cu faptele sale cele rele se leapădă de El? … şi noi datori suntem a-L cinsti pe Domnul nostru nu doar cu vorba, ci şi cu lucrul, că însuşi Acest Domn al nostru, Iisus Hristos, dă mărturie în Evanghelie: Nu tot cel ce îmi zice Mie: „Doamne! Doamne!” va intra întru împărăţia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Care este în ceruri (Mt. 7, 21).
(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, pp. 127-128)
SfantuI Ioan Damaschin, la fel, arată că „ea (credinţa) se desâvârşeşte prin toate cele legiuite de Hristos, este învederată prin fapte, este cucernică şi îndeplineşte poruncile Aceluia care ne-a reînnoit”. Să nu se încreadă cineva numai în credinţa în Hristos”, învaţă Sfantul Simeon Noul Teolog, care merge până la a spune că „cei care se sprijină numai pe credinţă, cu adevărat sunt lipsiţi de credinţa. Sfântul Marcu Ascetul spune chiar că dragostea faţă de Hristos şi împlinirea poruncilor sunt totuna; „împlinind poruncile, ne arătăm dragostea faţă de Cel ce ne-a eliberat”.
sursa : https://doxologia.ro
Cristina David
Dumnezeu este Iubire 