„Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniștea și pacea – bunurile supreme.” — Nicolae Steinhardt

Mi s-au intiparit in minte aceste cuvinte ale parintelui Nicolae Steinhardt care exprima un adevar simtit sunt sigura, de foarte multi dintre noi, dar pe care in tumultul si zgomotul obositor al vietii zilnice il pierdem din vedere, cu toate ca respectarea lui ar implini o nevoie profunda a sufletului nostru care tanjeste dupa liniste si pace. Si acest lucru se intampla pentru ca noi permitem lumii sa ne ia cu asalt si sa ne absoarba in multiplele griji ale zilei de azi si de maine…pentru ca noi obosim si ne lenevim si nu mai purtam de grija constiintei noastre care ne spune adesea ca nu procedam bine si iesim din ascultarea Lui Dumnezeu prin cele ce facem sau gandim…Uitam de toate invataturile bune ce le-am aflat  din scrierile sfintilor parinti si ale multor duhovnici daruiti cu har mult si care au tinut aproape poruncile Mantuitorului. Uitam sa ne indreptam spre cei alaturi de care ne ducem viata sa aflam de la ei nevoile si necazurile pe care le au si sa ajutam la greu precum bunul samarinean. Poate …uneori, dupa o readucere aminte a bunelor indemnuri si sfaturi lasate noua din belsug de oameni minunati care au cautat sa invete si pe altii din propriile lor trairi, spre binele lor. Alteori cate un video scurt cu astfel de cuvinte de folos ne aminteste ce am putea face spre a ne indulci si insenina viata, dupa care se asterne iar uitarea si nepasarea. Dar…gasim remediu  impotriva acestei stari care ne indeparteaza de la bine , sa nu renuntam sa il cautam zilnic  in exemplele oferite de acei oameni minunati, sa cautam sa le urmam. Noi stim prea bine ca atunci cand trupul se imbolnaveste, ne sunt oferite medicamente ajutatoare care ne intaresc daca le folosim. Desigur ca nu pregetam sa facem asta, pentru binele nostru. Dar sa nu uitam de suflet pentru ca si el se imbolnaveste si cere ingrijire…

“Sufletul care nu s-a izbavit de grijile lumesti nu iubeste nici pe Dumnezeu cu adevarat si nu dispretuieste nici pe diavolul cum trebuie. Caci grija vietii ii este ca un acoperamant care il impovareaza”. – Diadoh al Foticeei

„Întristarea sau lenea, uitarea şi nevederea sunt trei uriaşi de care este legat, cu legături nedezlegate, întreg neamul omenesc. Iar după aceasta urmează nepăsarea, cu toată gloata de patimi rele.” – Staretul Ambrozie de la Optina

„Să te străduieşti cu orice chip să păstrezi pacea sufletească şi să nu te tulburi de insultele celorlalţi. Vei reuşi asta dacă te înfrânezi de la mânie, prin orice mijloc, şi-ţi păstrezi mintea şi inima cu trezvie de zvâcnirile necuviincioase. Să primim insultele celorlalţi fără să ne tulburăm, ca şi când nu ne-ar fi adresate nouă. O astfel de purtare ne poate aduce în suflet pacea şi-l poate face pe acesta sălaş al lui Dumnezeu”. – Sfântul Serafim de Sarov – Extras din „Un serafim printre oameni”, trad. de Cristian Spătărelu, Ed. Egumeniţa, 2005, pag. 326

„Doreşti liniştea gândului şi a inimii şi nu o poţi găsi? Dar nimeni nu poate ajunge la pace şi linişte sufletească decât prin lupta cu ispitele şi prin îndurarea cu răbdare a supărărilor. De altfel, Domnul a făcut acelaşi lucru înainte să moară pe Cruce. A fost batjocorit, defăimat, umilit, chinuit. Cu multă grijă, El a construit pentru noi un model de viaţă. A creat o imagine a vieţii Sale pe pământ pe care, prin luptă, trebuie să o urmăm cu toţii. Aşa cum războinicii câştigă medalii şi distincţii atunci când arată în mod repetat că sunt viteji şi că au spirit de sacrificiu, la fel şi noi, ca nişte luptători duhovniceşti, vom câştiga roadele strădaniilor noastre, după un război eroic, ce va dura mulţi ani. Cea mai sălbatică luptă va fi cea împotriva mândriei, cu toate formele şi manifestările ei – mânia, slava deşartă, răutatea, invidia… Atunci când le supunem pe acestea, câştigăm cea mai bună recompensă pe care am putea-o primi: pacea sufletului”. – Sfântul Macarie de la Optina, Poveţe duhovniceşti, Editura Egumeniţa, pp. 106-107

sursa : portaluri crestin ortodoxe pe internet

Cristina David