Imi doresc mult si va doresc din suflet si dumneavoastra ca  Praznicul Pogorarii Sfantului Duh sa ne gaseasca pe toti intr-o permanenta stradanie de a vedea si noi ce vrea bunul Dumnezeu, de a ne intocmi viata dupa planul lui Dumnezeu si de a incerca, ajutati de El fiind si prin rugaciune, sa lucram dupa voia Lui. Aceasta este o lupta de fel usoara caci o ducem intr-un mediu foarte putin favorabil unei vieti duhovnicesti adevarate, un mediu dominat de duhul lumesc. Dobandirea harului de la Dumnezeu se face anevoios si il pierdem usor…ori pentru mantuirea sufletului nostru avem nevoie de prezenta harului (Duhului Sfant” in noi. Sfantul Apostol Pavel in epistola sa catre Romani spune foarte explicit si categoric : “Daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui“ (Romani 8, 9). Sa fim constienti de acest lucru mereu in viata noastra de zi cu zi coborandu-ne in noi insine cat mai des spre a ne analiza si a constata in ce masura implinim poruncile Domnului, in ce masura suntem deficitari. Sfantul Serafim de Sarov a afirmat raspicat ca „Dobandirea Duhului Sfant este adevaratul scop al vietii crestine in vreme ce rugaciunea, postul, pomenile si alte fapte bune facute din dragostea de Hristos, sunt doar mijloace ale dobandirii Duhului Sfant.” Adevaratul scop al vietii crestine, adica mantuirea.

Atunci sa ne rugam Lui si seara si dimineata si la biserica fiind: „Vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pre noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre”. Amin!

Duhul Sfant, pogorandu-Se asupra Apostolilor, nu a ramas numai in ei, ci prin ei, ca prin niste canale, S-a revarsat asupra tuturor credinciosilor, si incepand de atunci traieste si lucreaza in Biserica, renascand la viata duhovniceasca prin Dumnezeiestile Taine, educand si pazind in ea pe fiecare om care devine madular al ei.

Dar, fratilor, pe cat este de neindoielnic faptul ca a primi Duhul este intaietatea randuita de Dumnezeu a crestinilor, pe atat de sigur se poate ca dupa ce El a fost deja primit, sa-L pierdem ori sa-L stingem prin neluarea-aminte sau prin intoarcerea faptuirii noastre catre lucrurile ce-I sunt potrivnice...ajungi fara voie sa cercetezi cu grija si temere: oare traieste si lucreaza in noi Duhul lui Dumnezeu?!

La asta vom raspunde pe scurt dupa cum urmeaza: traieste si lucreaza ata­ta timp cat sunt in noi lucrari duhovnicesti, altfel spus viata duhovniceasca. Dupa aceasta, fiecare ar putea stabili in ce fel de legatura se afla cu Duhul. Necazul este insa ca expresiile „om duhovnicesc”, „viata duhovniceasca”, „lu­crare duhovniceasca” sunt intrebuintate de catre noi fara nici o precizie. Ele ba sunt intelese prea simplu si prin aceasta sfera sensului lor este largita pana intr-acolo ca pot fi folosite cu privire la toti, fara nici o exceptie, ba sunt luate intr-un inteles prea inalt si prin aceasta sfera sensului lor este restransa pana intr-acolo ca greu se va gasi cineva care sa poata fi cinstit dupa vrednicie cu titlul de „purtator de duh”.

…Cine isi da seama de lucrarea poruncilor dumnezeiesti in el si a dobandit deprinderea de a lucra dupa cum ii arata voia dumnezeiasca descoperita (revelata) si isi intocmeste viata potrivit ei, in ciuda impotrivirilor launtrice sau a greutatilor si necazurilor dinafara, acela traieste cu Duhul. Iar cine, in intoc­mirea faptelor sale, nu-L are pe Dumnezeu in gand, acela, oricat de corecte ar fi faptele lui, n-are Duhul.

din: Sfantul Teofan Zavoratul, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti, 2009

sursa : http://www.cuvantul-ortodox.ro

Cristina David