Am auzit de nenumarate ori aceasta replica de la cate cineva : „Las’ ca ma descurc eu!!!”. Marturisesc insa ca nu suna foarte bine in urechile mele, dar nu reuseam sa pun exact punctul pe i, sa gasesc motivul pentru care eram atat de deranjata de cuvinte…S-a intamplat zilele acestea sa gasesc in lecturile mele pasajul pe care il redau in continuare, scris de monahul de la Rohia cu inegalabila sa franchete a exprimarii, care contine cu mare acuratete lingvistica parerea personala despre expresia in discutie:
„Mă refer la din ce în ce mai folositul şi mai răspânditul verb „a se descurca”, unul dintre cele mai abjecte şi mai odioase din lexicul românesc.
A-i spune cuiva: „descurcă-te” înseamnă a lansa o invitaţie la mită, şperţ, minciună, linguşire, făţărnicie, furt. „Descurcă-te” înseamnă, de fapt, fă ce ştii, orice-ar fi, numai să iasă treaba ori să existe aparenţa că a ieşit. „Descurcă-te” este expresia verbală, activă şi nocivă a supremei şmecherii…
Mărturisesc că este un subiect care mă obsedează. Simt şmecheria cum târcoleşte în jurul nostru, asemenea unui duh rău şi cum vrea să ne prindă în laţul ei pe care-l cred ireversibil. Noi, pe vremea noastră, aveam un verb, poate la prima vedere analog cu „a se descurca”: verbul „a răzbate.” Numai că „a răzbate” avea cu totul altă conotaţie şi ducea la cu totul alte valori. Răzbătător era omul care, prin muncă şi capacitatea sa, înfrunta şi înfrângea greutăţile vieţii, izbutind să le străbată până la o împlinire a sa.”
Intr-adevar, pot sa spun la randul meu, impresia neplacuta imprimata mintii mele la auzul „descurcarii”, s-a aratat limpede dupa ce am citit cuvintele parintelui Steinhardt. Expresia denota o mandrie si o incredere fara margini in propriile forte, eliminand cu desavarsire considerarea, macar – daca nu o recunoastere a priori – unui ajutor venit din partea lui Dumnezeu, acea forta atotputernica in care ne punem noi, credinciosii, nadejdea mereu si mai ales atunci cand ne gasim in fata unor situatii grele. Acest mod de a ne exprima denota o totala lipsa a credintei in Dumnezeu. Si cred ca acest lucru m-a facut intotdeauna sa am o retinere si sa nu pot spune la fel cu altii: „las’ ca ma descurc eu!”. Multumesc, parinte drag !
Din Nicolae Steinhardt, Primejdia mărturisirii, Editura Humanitas, 2006
Cristina David