In lecturile mele pe net in cautare de anumite subiecte care vorbesc in special sufletului si dorind ca sa lamuresc cat s-ar putea mai bine si mai mult anumite mistere si legende care invaluie personalitati din lumea duhovniceasca a tarii noastre, am  citit de curand, pentru prima data despre Mos Gheorghe Lazar dar nu retin in ce articol, atentia mi-a fost atrasa de faptul ca numele sau este identic cu acela al cunoscutului fondator al invatamantului in limba romana (ma numar si eu cu o mandrie care sper sa imi fie inteleasa printre absolventii liceului bucurestean care ii poarta numele). Am aflat atunci ca in urma cu un an acest mirean cu viata sfanta fusese canonizat de catre Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane , data fiind 5 octombrie 2017. Am fost numaidecat doritoare sa citesc mai multe despre el si sa aflu amanunte din viata noului sfant roman trecut in calendarul crestin ortodox.

Asa se face ca am citit cum Mos Gheorghe a fost „cinstit ca sfant nu numai in Romania, ci si la Muntele Athos”, ca „a fost un om al rugaciunii si al nevointelor celor duhovnicesti. Acest mirean harismatic, care a primit de la Dumnezeu darul rugaciunii neincetate si pe cel al discernamantului duhovnicesc, a avut ca ucenici numerosi monahi, intre care Parintele Ioanichie Moroi (ajuns staret al Manastirii Sihastria) si Protosinghelul Damaschin Trofin (staret al Manastirii Rasca). Mormantul sau  se afla  in  cripta  de  sub  altarul Bisericii Manastirii Varatec, comuna Agapia, sat Varatec, jud. Neamt„.  Acestea le-am aflat într-un articol dedicat lui Moş Gheorghe Lazăr pe portalul crestinortodox.ro.  In acelasi articol am citit ca Gheorghe Lazar a fost ardelean de origine (nascut in anul 1846 in comuna Sugag judetul Alba) si pasii lui prin viata l-au purtat pret de peste un an ca pe un adevarat model de pelerin roman in locuri sfinte precum Ierusalimul si manastirile din pustiul Iordanului şi cel al Sinaiului dupa care, inainte de intoarcerea acasa, si-a dorit sa paseasca, nevoindu-se si in Gradina Maicii Domnului, Sfantul Munte Athos. Aici a ramas pret de un an jumate ducand o viata de sihastru ce l-a apropiat tot mai mult de Dumnezeu.

„Dorind sa se „inchine la locul unde au stat picioarele Lui” (Ps. 131), in 1884, a hotarat impreuna cu alti tarani sa mearga in pelerinaj in Tara Sfanta. A luat cu sine Sfanta Evanghelie si Psaltirea si a mers pe jos pana la Constanta. De aici si-a continuat calatoria cu vaporul. Se ruga necontenit si dormea numai doua ore. A stat vreme de patru zile in Ierusalim, mergand de trei ori pe zi pentru a se inchina la Sfantul Mormant. A vietuit in post si rugaciune, pentru o perioada, in manastirile din pustiul Iordanului, si la Sinai”.

Intors acasa, a mai trait in familie pana in 1890, avand grija sa-si lase copiii in randuiala, dupa care s-a retras ca un adevarat pelerin ce era spre manastirile Moldovei.

„…a fost pelerin, mergand cu picioarele goale si capul descoperit, cu Psaltirea in mana, pentru a se inchina la sfintele locasuri din tara. Era cunoscut parintilor si toti il primeau cu dragoste. Statea pana la o saptamana in fiecare lacas, pazind neschimbata buna lui randuiala si zabovind in vorbiri duhovnicesti cu parintii calugari. Manastirile cele mai iubite Mosului Gheorghe erau: Bistrita, Neamt, Sihastria, Sihla, Agapia, Varatec si Nechit”.

Se stie ca in anul 1895 Mos Gheorghe pelerinul a primit o chilie in turnul Bisericii Sfantul Ioan din orasul Piatra Neamt unde a trait ultimii 26 de ani din viata sa. La vreme de noapte se ruga (cunoastea Psaltirea pe de rost si multe alte rugaciuni ale Bisericii) in timp ce in orele zilei umbla pe strazile orasului, cautat si oprit fiind de oamenii care ii cereau sfat duhovnicesc. Din banii pe care ii primea ca milostenie, cumpara paine de la o brutarie din oras, pe care o oferea saracilor. Ii pomenea in rugaciuni pe toti cei care ii facusera un dar. La 15 august 1916 a trecut la Domnul afandu-se in chilia lui, fiind inmormantat in cimitirul din Piatra Neamt.

„Marturii despre viata si cuvintele de invatatura ale Mosului Gheorghe Lazar, adunate de la cei care i-au fost ucenici directi, intalnim in scrierile Parintelui Ioanichie Balan si ale Parintelui Cleopa Ilie”.

Moș Gheorghe trebuie cunoscut, pentru că prin el poți să-L cunoști pe Dumnezeu. Părintele Cleopa așa își începe discursul către ardelenii care au venit la dânsul: „Ați auzit de vestitul Moș Gheorghe? Eee, he, hei, mare Apostol al Moldovei și al Ardealului! Eu am fotografia lui în casă. L-ați văzut acolo desculț și cu capul gol. Are osemintele la Mănăstirea Văratec. Moșul Gheorghe a oprit trenul care venea de la Pașcani (o altă minune făcută de Moș Gheorghe; și nu numai trenul de la Pașcani ci și de la Piatra Olt) Moșul Gheorghe a vindecat mii de bolnavi. Moșul Gheorghe a făcut evreii de s-au botezat pe aici”.

Pentru suflet este linistitor dar in acelasi timp motivator, inaltator si incurajator contactul cu intamplarile din vietile acelor oameni care intreaga lor viata s-au straduit sa urmeze intr-un fel sau in altul invataturile Domnului si calcand fara abatere de la caile Lui, au cautat sa se apropie de El curatandu-si sufletul prin multe si anevoioase trairi. Privind la cele ce ne-au dovedit noua nenumarati oameni drepti care au dus o viata cu adevarat sfanta, putem vedea clar un lucru : caile de cautare si apropiere de Dumnezeu, modalitatea prin care au ramas langa El pana la finele vietii sunt felurite dupa cum felurite au fost imprejurarile in care acesti oameni au trait. Capacitatea de jertfa, iubirea pentru Hristos Domnul pana la sacrificarea vietii este insa  aspectul cutremurator si impresionant pe care il intalnim la toti sfintii Lui. Cu totii au avut o sfanta chemare!

sursa : https://www.crestinortodox.ro/parinti/mosul-gheorghe-lazar-pelerinul-roman-140814.html

Cristina David