Iertarea este o atitudine pe care nu  oricare dintre noi o poate oferi fara a intampina motivatii mai mult sau mai putin intemeiate privind  rationamentul care ne face sa respingem (vehement in multe ocazii) ideea de a ierta gresitilor nostri.  Multi dintre noi  adesea afirma cu mult aplomb ca nu pot trece peste (nu pot ierta) o jignire sau o fapta facuta cu rea intentie  venite din partea unui prieten, a unui coleg de munca sau a cuiva apropiat din familie. Argumentele impotriva iertarii abunda intunecand mintea celui jignit iar starea sufleteasca generata de lipsa unui sentiment de intelegere sau de acceptare a unei impacari este una plina de neliniste, framantare si desigur, totala nemultumire. Dovedim in felul acesta ca nu suntem mai buni de fel decat cei care ne ranesc sufletul intr-un fel sau altul.

Fericitul Augustin, marele stalp al Bisericii considerat a fi cel mai mare ganditor crestin dupa Sfantul Apostol Pavel spunea cu mare si multa intelepciune : “Suferi de pe urma nedreptatii unui om rau? Iarta-l, ca sa nu fiti astfel doi oameni rai!” . Desigur ca a ierta nu este catusi de putin usor si asta o stim cu totii. Neiertarea inrobeste si inraieste caci este o expresie a egoului  care nu se poate depasi pe el insusi. Tot fericitul Augustin a rostit o vorba frumoasa si folositoare :“Cunoaste-te. Accepta-te. Depaseste-te.” Cine a iertat o data iarta iar si iar, cu tot mai multa usurinta caci a simtit ce dulce este iertarea care aduce pace si bucurie in suflet!

Rasplata iertarii pe care o dam noi aici pe pamant gresitilor nostri inseamna primirea iertarii din partea Tatalui Ceresc pentru multele si gravele greseli pe care le facem noi cu voie sau fara de voie…

Ca să reușim iertarea și împăcarea cu Dumnezeu trebuie să ţinem seama de cuvântul evanghelic care spune: dacă le iertăm oamenilor greșelile lor, Părintele Ceresc ne va ierta și nouă greșelile noastre.

Împlinind acest cuvânt, vom lua iertare de la Dumnezeu pentru greaua povară a păcatelor pe care le purtăm în spate. Ducem toţi un catastif cu păcate diferite, grele sau usoare, multe sau puţine, și nimeni nu face excepţie, în afară de Dumnezeu. Așadar, dacă iertăm, vom fi iertaţi, dacă lăsăm, ne va lăsa și nouă Părintele Ceresc greșelile noastre. Nu e cu putinţă, în niciun caz, să luăm iertare de la Dumnezeu, dacă noi nu-l iertăm din inimă pe aproapele nostru.

Asa cum vrem să ne iubească Dumnezeu, să ne ierte, să ne poarte de grijă, să ne apere și să ne ocrotească prin Pronia Lui, dacă oferim toate acestea aproapelui nostru, să fim siguri că le vom lua de la Dumnezeu când ne vom întâlni cu El. Toată viaţa noastră continuăm să păcătuim, cu gândul, cu inima, și cu toate simţurile trupești și duhovnicești ale sufletului. Gândiţi-vă cât de mare este izvorul păcatelor noastre. Dacă îi iertăm păcatele aproapelui nostru, secăm tot acest izvor al păcatelor.

Parintele Efrem Athonitul – Extras din „Despre credinţă şi mântuire”, trad. de Cristian Spătărelu, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2003, pag. 30

Cristina David