Ca o recunoaștere a prestigiului de care se bucura Biserica în rândul românilor din Transilvania, liderii politici ai Unirii au trimis, pe 16 noiembrie, o adresă conducerilor Bisericii Ortodoxe și Greco-Catolice, astfel că, la Alba Iulia, au participat ca delegați cu drept de vot cinci episcopi, șapte vicari, 129 de protopopi, 10 reprezentanți ai consistoriilor și capitalelor, 14 studenți de la institutele teologice. Dintre cei 1.228 de delegați, 165 au fost reprezentanți ai Bisericii, fără a fi cuantificați preoții trimiși ca delegați de către comunitățile lor. Numărul impresionant de preoți vorbește de la sine despre prestigiul și rolul Bisericii în viața ardeleană.
Marea Adunare Națională a românilor de la Alba Iulia din ziua de 1 decembrie 1918 a reprezentat în epocă „un praznic național”, o „sărbătoare a Învierii Neamului Românesc”, iar entuziasmul participării românilor ardeleni a fost unul general care i-a atins pe toți cu aripile speranței și credinței într-o viață și o lume mai bună pentru cei care de veacuri fuseseră batjocoriți și umiliți de către stăpânirea străină.
De aceea, în momentul în care Consiliul Național Român Central a decis pe 15 noiembrie 1918 să convoace o Adunare Națională la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie, întreaga suflare românească a reacționat cu bucurie și entuziasm participând la acest proces istoric. Potrivit hotărârii Consiliului, la Alba Iulia urmau să fie prezenți 1.228 de delegați care să decidă în numele și cu mandatul celor pe care-i reprezentau soarta Transilvaniei, a Banatului, Crișanei și Maramureșului.
Episcopi și preoți ortodocși
Se cuvine să amintim și câteva nume ale episcopilor și preoților ortodocși care, în acea zi istorică, au fost prezenți la Alba Iulia și au jucat un rol activ în luarea deciziei de unire: Ioan Papp – locțiitor de mitropolit, Miron Cristea, Roman Ciorogariu, protopopul Ioan Teculescu de la Alba Iulia, protopopii Sergiu Medan de la Sebeș, Cornel Lazăr de la Hălmagiu, preoții Ioan Roșiu, Iustin Monția, Nicolae Gherasim, Ioan Duma, Vățian Traian, Mănuilă Fabricius. Aceștia sunt numai o mică parte dintre cei care au fost acolo la Alba Iulia și au sprijinit Unirea și sunt recunoscuți ca fiind veritabile personalități ale istoriei noastre – Miron Cristea, Roman Ciorogariu, Ioan Papp. Interesant, credem noi, ar fi și prezentarea unui portret de preot care a participat la Marea Unire, de aceea, vă aducem în față un astfel de slujitor al Domnului și, evident, un om care și-a iubit țara – preotul Ioan Felea. Acesta a fost hirotonit în 1913 ca preot la Pecica de către Episcopul Ortodox al Aradului Ioan I. Papp, iar în 1916 a fost trimis pe frontul din Italia ca preot militar.
Martori ai marelui eveniment
Aici, el a sprijinit moral soldații, implicându-se în toate activitățile românilor din armata imperială din anul 1918. În luna noiembrie a aceluiași an s-a întors acasă și a contribuit decisiv la instaurarea administrației românești aici. Prestigiul său în comunitate a fost unul deosebit, de aceea, la Adunarea de la Alba Iulia el avea să participe conducând o delegație de 50 de țărani care au dorit să fie martori ai marelui eveniment.
M-am oprit asupra acestui articol pe care astazi l-am aflat navigand pe internet, deoarece parintele Ioan Felea nu imi este de fel strain sufleteste dar si in alt fel intrucat el este fratele mai mare al parintelui marturisitor martir Ilarion Felea , mort la Aiud si ingropat la fel ca fratele sau in groapa comuna…Nu stiusem acest lucru pana astazi, si nu cred sa fi fost intamplator faptul ca in cautarile mele ca sa aflu si mai multe lucruri despre evenimentele Marii Uniri, am aflat acest material. Sunt inrudita prin voia Domnului cu aceasta minunata si binecuvantata familie de preoti ardeleni cu mare spirit de jertfa si cu o credinta tare in Iisus Hristos Domnul nostru, de care au dat dovada martirica. In autobiografia sa, parintele Ilarion scrie la prezentarea familiei lui:
„Tatăl meu, născut în Ciuruleasa Abrudului a fost preot (decedat la 21 ianuarie 1920, în vârstă de 62 ani), iar mama mea Marta s-a născut în Valea-Bradului şi a decedat în 1952, în vârstă de 86 ani. Am fost la părinţi 9 copii (al zecelea: Gheorghe, cel mai mare, a murit în vârstă de 6 ani la Ciruleasa), 6 feciori şi trei fete: : 1. Ioan, doctor în Teologie, fost preot în Pecica şi duhovnic al Internatului Facultăţii de Teologie din Bucureşti, mort în bombardamentul aviaţiei engleze asupra Bucureştilor la 4 Aprilie 1944 şi îngropat într-o groapă comună, fără ştirea noastră, în cimitirul protestant Ghiuleşti;
Dumnezeu sa-i odihneasca in Pacea si Lumina Lui pe acesti doi preoti martiri si pe toti cei care si-au dat viata in numele credintei noastre stramosesti. Vesnica sa le fie pomenirea din neam in neam!
sursa : http://ziarullumina.ro/preotii-delegati-la-marea-unire-138796.html
Cristina David
Dumnezeu este Iubire 