Impresiile unui pelerin in Tara Sfanta – noiembrie 2018

Marea Galileii si imprejurimile, tinut binecuvantat si sfintit de prezenta Domnului Iisus Hristos in vremea cand propovaduia Cuvantul lui Dumnezeu pe pamant…am pasit cu sfiala si un sentiment profund de smerenie impletita cu evlavie si respect…in cautarea urmelor si locurilor legate de viata lui Iisus Hristos.
Cartea Sfanta mentioneaza ca aici Iisus i-a indemnat pe Petru si alti trei apostoli sa devina ” pescari de oameni ”. Am calatorit cu o barca ce amintea de cele folosite de pescari in acele timpuri, traversand Marea Galileii de la Capernaum la Muntele Tabor. In aer se simtea o blanda si linistitoare adiere..

Pe munte am urcat cu „taxiuri” (mici microbuse) conduse de soferi arabi cu multa dibacie pe serpentinele stranse si abrupte iar in fata Manastirii  „Schimbarea la Fata a Domnului”, aflata chiar pe platoul din varful muntelui am asteptat minute care ni s-au parut nesfarsite…Parintele din grupul nostru ne-a strans in jurul lui  pentru a face o scurta dar intensa rugaciune care a schimbat lucrurile in favoarea noastra caci aproape imediat poarta s-a deschis  si ne-a intampinat o maicuta romanca, care ne-a dat vestea ca suntem in cele din urma primiti desi manastirea se inchisese la ora aceea. Cu recunostinta si un sentiment de reculegere am pasit in curtea manastirii ocrotiti de-acum de arsita zilei caci soarele se pregatea de culcare. In luna noiembrie acolo in Tara Sfanta nu simti frigul si nici nu te poti teme de ninsoare, este o clima tare blanda.

Aflam ca ridicarea actualei cladiri a bisericii manastirii ‘Schimbarea la fata a Domnului’ a fost inceputa in sec. XIX, ea fiind de altfel, prima mare ctitorie romaneasca de la Locurile Sfinte. Cuviosul Irinarh Roseti, fost boier roman devenit calugar, venit din Moldova (Manastirea Neamt), a inceput constructia bisericii in anul 1859 cu banii sai dar a fost terminata de ucenicul sau,  ierodiaconul Nectarie Banul  intrucat la 26 decembrie 1859, cuviosul arhimandrit, stareţ şi duhovnic Irinarh s-a mutat la cele veşnice.

Curtea manastirii respira larg prin suprafata ei imensa si multe obiective interesante am aflat in ea.  Intre ele cele trei „colibe” amenajate aici care ne amintesc de spusele lui Petru atunci cand Mantuitorul S-a schimbat la fata inaintea ucenicilor Lui pe care ii chemase sa vina cu El: „Atunci, începând Petru, a zis către Iisus: Doamne, bine este nouă să fim ; dacă voieşti, vom face aici trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi una lui Ilie.” (Matei 17, 1-9).

In biserica am fost deosebit de impresionati de frumusetea catapetesmei altarului.  Icoanele straluceau bland in lumina asfintitului. Ne-am inchinat si ne-am rugat in tacere indelung.

Am parasit Manastirea insotiti de cuvintele purtatoare de bine ale aceleiasi maicute romance care ne intampinase la intrare cu o ora inainte. Ne-am luat ramas bun de la Muntele Sfant si binecuvantat al Domnului, in mintea mea luand forma de pe atunci inca gandul revenirii intr-o zi…cu voia Lui.

https://www.magisto.com/video/LkBFIwQJE2suRUFpYw?l=vsm&o=w&c=c

Cristina David