Despre viata , personalitatea parintelui si omul, recomand acest material.(https://wordpress.com/view/preotulmartirilarionfelea.wordpress.com)

Mărturiile câtorva dintre cei ce l-au cunoscut şi i-au fost ucenici, vin să ne întărească convingerea că părintele Ilarion este nu numai un înalt scriitor al treptelor de desăvârşire spirituală, ci şi un trăitor al lor.

(…) Şi cine nu alerga la Catedrala din Arad pentru a asculta predicile Părintelui Ilarion, care copleşea pe toţi cu darul său oratoric? Ce trăgea această mulţime de tineri, dacă nu harul lui Hristos care sălăşluia în acest ilustru bărbat? Aceşti tineri erau atraşi de cuvântul Părintelui, care însufleţea inimile lor să săvârşească faptele evanghelice, să săvârşească sfinţenie. Mulţi au darul vorbirii frumoase, dar puţini au darul şi de a întări voinţa şi schimba inimile celor ce îi ascultă. Această mulţime de tineret care-l asculta şi-l urma în toate pe părintele Ilarion, a fost pricina invidiei şi urii regimului ateist, care în anul 1958, îl arestează şi este condamnat în 1959 la 20 de ani muncă silnică şi 8 ani degradare civică pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare”.
Iată mărturia uneia dintre ucenicele foarte apropiate Părintelui Ilarion, Maica Patricia Codău: „Ultima slujbă la care a servit Părintele Felea a fost cea din 15 august 1958, la care a fost invitat şi diaconul Teodor Damşa, pe care Maica Zamfira ni l-a recomandat ca viitor episcop, Prea Sfinţitul Andrei Magieru fiind bolnav. După predica foarte bine documentată a Părintelui Damşa, Părintele Felea a intervenit, spunând: «Deşi părintele diacon a vorbit foarte bine, eu totuşi ţin să mai adaug în legătură cu sectele, că sectanţii au desfiinţat preoţia şi au înfiinţat preoţia, au desfiinţat tradiţia şi îşi formează propria tradiţie». A vorbit cu atâta însufleţire încât a animat întreaga asistenţă.
La scurtă vreme, Părintele Felea a fost arestat împreună cu cei care au slujit la Mănăstirea Gai.

(…)Astfel, penitenciarul Aiud avea să primească într-însul, pe lângă atâţia alţii, un alt mare nevoitor, teolog şi trăitor al vieţii filocalice, Părintele Ilarion Felea. Aici se nevoieşte împreună cu prietenul său, Părintele D. Stăniloae şi cine nu se desfăta ascultând distinsele lor convorbiri religioase? Prieteni şi coliturghisitori în binecuvântatul Aiud care, sfinţit prin sângele şi nevoinţele nenumăraţilor mărturisitori, a devenit biserică sfântă a lui Hristos, Părintele Felea şi Părintele Stăniloae au devenit mentorii şi principalii duhovnici ai tuturor deţinuţilor din Aiud, încât putem spune că era ca o obşte într-un singur duh de credinţă şi dragoste frăţească şi probabil, „mănăstirea” Aiud a fost cea mai mare realizare a spiritualităţii româneşti. Despre Părintele Felea ne mărturiseşte şi părintele Ioan Sabău din Hunedoara, cu care a pătimit împreună la Aiud, că Părintele Ilarion era cel mai evlavios preot liturghisitor, ce emana duhul lui Hristos, astfel încât, „duhul lui de rugăciune antrena toată obştea la simţirea cu inima, participarea la slujbă”. La Aiud, Părintele D. Stăniloae i-a spus Părintelui Sabău următoarea mărturisire, direct şi personal: „Părintele Ilarion Felea m-a depăşit”, prin această afirmaţie referindu-se la trăirea şi viaţa lăuntrică a Părintelui Ilarion.

Cristina David