Gradina situata pe panta domoala a Muntelui Maslinilor era locul cel mai indragit de Iisus din toate drumurile parcurse in Iersalim cand mergea insotit de ucenicii Lui. Aici avea El obiceiul sa se retraga adesea pentru a se ruga in taina. Se pot vedea in locul aceste si in ziua de astazi mai multi maslini seculari care amintesc de faptul ca, aici, Domnul i-a invitat pe Sfintii Apostoli sa se roage impreuna cu El inainte sa fie vandut de Iuda.
„Şi, ieşind, s-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, şi ucenicii l-au urmat. 
Şi când a sosit în acest loc, le-a zis: Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită.  Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, şi îngenunchind, Se ruga. 
Zicând: Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă. ” (Sf Evanghelie dupa Luca 22 : 40,42)

Am pasit cu sfiala mare in gradina, ma incerca un sentiment greu de definit pentru ca era de fapt un amestec de simtaminte in care evlavia, un respect nesfarsit si dragostea se impleteau in egala masura, ma copleseau. Dorisem de foarte mult timp sa pot ajunge in acest loc, adeseori mi-l inchipuiam cu ochii mintii avand ca model lecturile din Sfanta Scriptura, icoanele si tablourile in care Domnul nostru Iisus era infatisat ingenuncheat sprijinindu-se de o stanca si privind cu tristete si implorare la cerul innorat din care strabatea o lumina dumnezeiasca. Mantuitorul se ruga fierbinte ca Tatal sa indeparteze cupa de la El de era cu putinta, de trei ori rostind cuvintele «Părinte, dacă este cu putinţă, să treacă paharul acesta de la Mine; dar nu cum vreau eu, ci cum vrei Tu. Facă-se voia Ta!»

In Gradina Ghetsimani Iuda l-a vandut pe Iisus dandu-l in mainile celor veniti sa-l aresteze (Luca 22, 47-53). In timpul noptii a venit vanzatorul, aducând cu sine pe slujitorii iudeilor, împreună cu oastea. Cu sabii si sulite au venit sa prinda pe Fiul lui Dumnezeu. De aici incep patimile Domnului.

Nu departe de acest loc in care s-au petrecut acestea, se ridica Biserica Natiunilor, cunoscuta si sub numele de Bazilica Agoniei”. In aceasta biserica inaltata pe locul rugaciunii lui Iisus, in vremea Impăratului Theodosie cel Mare (378-395), a fost înaltată bazilica crestina, ale carei ruine pot fi vazute şi astăzi în interior. Sunt fragmente de mozaic, sub pardoseala bisericii acoperite cu placi de sticla.

Locul in care se afla acest frumos lacas de inchinaciune, este unul de o deosebita frumusete, de aici am putut admira in toata splendoarea ei, panorama Cetatii Sfinte. Panorama de pe muntele Maslinilor asupra Ierusalimului este minunata: se zaresc deoadata zidurile Ierusalimului imbratisate de vaile Hinomului si Chedronului

Biserica pe care o vedem in prezent a fost construita dupa planurile unui arhitect italian, Antonio Barluzzi, in anul 1924. Ea adaposteste chiar in fata altarului piatra pe care a stat Mantuitorul cand a primit sarutul tradarii dat de Iuda. „Piatra agoniei” este înconjurată de un gard de fier forjat sub formă de coroană de spini..

Prin vitraliile de la ferestre, cu sticla de nuanta violet inchis, lumina zilei se filtreaza foarte putin si semi-intunericul ce ne inconjoara adanceste in mine sentimentul apasator ce m-a cuprins.

Cristina David