O senzatie ce am avut-o in toata vremea petrecuta pe meleagurile Tarii Sfinte: timpul parea ca nu exista. Sigur ca zorile cand ma desteptam sau inserarea cu invaluirea ei placuta imi spuneau ce timp al zilei este, insa nu percepeam scurgerea lui pe ore si minute… Senzatia avuta era ca lucrurile se desfasurau in afara de timp, doar spatiul, un spatiu sacru exista, si in acest spatiu noi paseam calauziti de ceea ce simteam , traiam momente care au devenit de neuitat si care imi hranesc sufletul la fiecare aducere aminte.

In vecinatatea Marii Galileii ( Lacul Ghenizaret) sunt locuri linistite si primitoare in care afli mult calm, multa pace. Aici Domnul Iisus Hristos a poposit adesea, impreuna cu ucenicii Lui, le vorbea oamenilor veniti sa-L vada si sa-I asculte cuvintele, asa se face ca simti parca intiparite in pamantul, pietrele si vegetatia tinututlui acele minuni savarsite in urma cu doua mii de ani. Multimi de oameni il ascultau cu sufletul la gura si ochii plini de uimire, sorbind spusele Lui. Mantuitorul a rostit aici, pe Muntele Fericirilor, toate invataturile cuprinse in Predica de pe Munte – iubirea de vrajmas, fericirile, Rugaciunea Domneasca. Multe din minuni aici, in locurile de pe tarmul Marii Galileii s-au petrecut, precum a fost inmultirea celor cinci paini si a celor doi pesti cu care Mantuitorul, din mila si dragoste pentru multimile adunate spre a-L asculta, a hranit 5000 de barbati, nesocotind insa femeile si copiii.

Nu departe de aici, in localitatea Tabgha, vizitasem Biserica „Inmultirii” care cinsteste aceasta minune si unde am admirat mozaicul infatisand cosul cu cinci paini si cei doi pesti. Aceasta pastreaza inca parti de splendid mozaic crestin, alaturi de piatra pe care, conform traditiei, au fost asezate painile si pestii inmultiti de Hristos.

Bisericile ridicate in aceste locuri primesc mii de pelerini in fiecare zi… „Biserica Fericirilor” desi catolica, a fost construita in stil bizantin si amplasata pe un platou larg cu vedere spre mare. Inauntrul ei vedem mozaicuri si ferestre pe care sunt versetele care desemneaza Fericirile, in numar de opt. Gradinile insorite care o inconjoara degaja o pace infinita care ma duce cu gandul si inima la timpul cand Mantuitorul pasea in chiar aceste locuri sfantindu-le cu harul Lui.

Pe panta care coboara spre mare, de-a lungul ei, printre copacii care o strajuiesc sunt multe pietre iar pe una din ele am sezut si eu alaturi de alti pelerini cat am rostit impreuna rugaciunea Tatal Nostru intr-o deplina tacere. Momentul s-a intiparit pe retina ochiului si in memorie..de cate ori spun rugaciunea gandul meu revine in acel loc si in mintea mea apare minunata si linistitoarea priveliste cu albastrul tulburator de curat al cerului si al marii pe care se deseneaza verdele viu al vegetatiei.

Cristina David