Un articol pe care l-am aflat intr-o revista mult citita deoarece abordeaza subiecte dintr-o multitudine de domenii, mi-a dat curajul sa abordez un aspect din viata crestinilor ortodocsi si a practicii Bisericii noastre asupra caruia nu s-au aplecat multi clerici sau teologi spre abordare.

Articolul a fost semnat de un cunoscut redactor al revistei amintite si reda un interviu pe care l-a luat preotului staret de la vestita Manastire „Trei Ierarhi” din targul Iesilor. Am aflat ca parintele arhimandrit Nichifor Horia, caci despre dansul este vorba, a studiat indelung cu multa seriozitate si a aprofundat subiectul spinos si dificil care este practica exorcizarii, in vederea sustinerii tezei de doctorat pentru obtinerea titlului de doctor in Teologie nu cu mult timp in urma. Nu as putea sa spun ca m-a pasionat subiectul in sine, insa am citit cate putin despre aceasta practica veche ce a existat dintotdeauna inca de la inceputurile bisericii crestine. Am trait mult timp cu impresia ca acest fel de activitate ar fi total interzisa in Biserica Ortodoxa Romana dar citind mai multe articole cautand sa ma lamuresc cat de cat, am inteles ca nu este asa si ca adevarul este altul, impresia mea de pana atunci fiind motivata de tacerea aproape totala care domnea in privinta aceasta.

Am aflat ca se pot citi exorcisme insa este de mare importanta cui sunt ele citite
şi în ce condiţii. În mod normal, exorcismele se citesc doar oamenilor demonizaţi şi fără prezenţa publicului. Pe pagina de blog a parintelui ieromonah (actualmente protosinghel) Petru Pruteanu am gasit precizarea ca „La slujbele de exorcizare, care trebuie precedate obligatoriu de spovedanie, pot participa cel mult rudele demonizatului, pentru a se ruga alături de preot şi pentru a-i uşura suferinţa celui posedat. Este de asemenea recomandabil ca exorcismele să se citească în perioadele sau în zilele de post şi în legătură cu Liturghia şi împărtăşirea.” Dansul specifica de asemenea ca ” Personalitatea exorcistului este o problemă ceva mai complicată şi, deja în sec. IV, Biserica a rânduit ca această slujire harismatică să se facă doar cu aprobarea episcopului. Prin urmare, orice preot care vrea să citească alte exoricisme decât cele baptismale, trebuie să aibă binecuvântarea ierarhului său (cf. Canonul 26 Laodiceea: „Nu se cuvine ca cei ce nu sunt înaintaţi de către episcopi să exorcizeze, nici în biserici, nici în case”).

Cazuri de persoane demonizate din ce am inteles eu, citind materiale la subiect, exista rar si din aceasta cauza situatiile raman necunoscute Exista insa un pericol foarte mare ca cei care executa ritualul harismatic al exorcizarii sa cada in pacatul de a ajunge sa creada ei insisi ca sunt atat de puternici incat pot sa porunceasca diavolilor sa iasa din trupul celor stapaniti de ei. Personal, cred ca preotii ortodocsi care atrag in mod serios atentia asupra acestui pericol au totala dreptate sa faca acest lucru spre a readuce in atentia tuturor credinciosilor faptul ca doar prin puterea Domnului Hristos este posibila vindecarea celor indraciti. este cumva o luare de atitudine fata de persoanele (preoti chiar) care si-au facut un obicei de a exorciza demonizati in afara bisericii, si in prezenta multora.

Un caz nefericit de exorcizare despre care poate ca multi am auzit sau citit in presa, s-a petrecut de mult, in anul 2005, la Manastirea Tanacu din judetul Vaslui. O situatie de foarte trista amintire, cu un sfarsit tragic. Faima acestui caz a facut inconjurul lumii si a starnit interes in lumea filmului, regizori romani de renume stabiliti in diferite colturi ale lumii fiind atrasi de subiect…

„Orice tămăduire din îndrăcire o face Mântuitorul Hristos pe temelia smereniei atât a omului posedat, cât și a celui ce mijlocește vindecarea. Deci, nu cred că o exorcizare anunțată din timp, mediatizată și show-izată (de parcă exorcizarea ar fi un proces magic, hocus-pocus se petrece automat în anumite condiții), este autentică. Credinciosul (cleric sau nu) care mijlocește o asemenea tămăduire va rămâne mereu ascuns, anonim, necunoscut, Dumnezeu preamărindu-Se în asemenea situații.” spune parintele Mihail Stanciu, cu indreptatire, intr-un articol postat pe site-ul „Cuvant Ortodox”.

Aici puteti citi intreg articolul care reda interviul acordat de parintele arhimandrit Nichifor Horia. Cititi de asemenea si despre cele doua romane ancheta, filmul
“Dupa dealuri” si scenariul acestui film realizat de regizorul Cristian Mungiu (prezentat si premiat la a 65-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes), toate fiind inspirate de cazul Tanacu.

Cristina David