Catedrala Notre Dame cuprinsa de flacari…

Maretul edificiu sacru, vechi de secole, il vazusem de doua ori in real dar nu ma incalzise sufleteste…si totusi…Sfanta Cruce era prezenta acolo sus in turla si prin ea, tot ceea ce ea simbolizeaza.

Turla Catedralei Notre Dame cuprinsa de flacari 15 aprilie 2019
Prabusirea Turlei Catedralei Notre Dame in incendiul din 15 aprilie 2019


Nu am putut crede ca este adevarat ceea ce vedeam in imaginile trimise ieri prin internet…Am vazut Catedrala Notre Dame cuprinsa de flacari….si tot nu credeam …pana in momentul in care Sfanta Cruce aflata in varful turlei s-a prabusit odata cu ea…in acea clipa mi-au dat lacrimile. Parca ceva s-a rupt in interiorul fiintei mele. Imaginea apocaliptica nu o voi uita niciodata cat voi trai. Aceasta vedere infricosatoare simbolizeaza dupa mine, pieirea spiritului crestin intr-o lume care nu mai este de multa vreme a Lui Dumnezeu. Fara credinta reala si curata omul nu mai poate face absolut nimic. Este fara scapare si fara aparare in vartejul fortelor intunericului, asa cum constatam ceas de ceas si clipa de clipa daca ne oprim sa ne uitam in jurul nostru. Daca avem ochi sa vedem.

Cristina David

Despre "DUMNEZEU este IUBIRE" Blog Crestin Ortodox-- Cristina David

Ma numar printre cei care Il considera pe Dumnezeu Tatal Ceresc si Creatorul tuturor celor vazute si nevazute. Sufletul nostru este o particica din El iar stradania de o viata trebuie sa fie aceea de a nu Il pierde , de a-L avea mereu langa noi. El este Calea , Adevarul si Viata , dar este si Iubire in sensul cel mai inalt , mai inaltator in nemarginirea ei . Fara Dumnezeu orizontul cunoasterii noastre ar ramane foarte limitat iar sufletul nostru s-ar "pipernici" de tot , ca sa folosesc un cuvant intrebuintat in scrierile sale de Sfantul Ardealului , Parintele Arsenie Boca . Acestea le-am aflat de-a lungul vietii mele in timp ce in repetate randuri m-am simtit ridicata cu multa blandete dupa o cadere in valurile ei gata sa ma inec , ajutata apoi sa imi revin ca sa constat o data in plus, neindoielnica Prezenta Divina prin care nimic nu este imposibil a fi atins de cel care crede in El , daca Domnul Voieste stiind ca este spre Binele lui si nu spre pierzania sufletului. In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Catedrala Notre Dame cuprinsa de flacari…

  1. ioansperling zice:

    Bisericile cad dupa ce au cazut oamenii! Se intampla in toate confesiunile si se mai intampla ca din cenuse sa se inalte alti oameni sa se ridice alte biserici…cel putin la noi asa este!

    Apreciază

    • Va multumesc pentru vizita pe pagina si pentru comentariu, domnule Ioan Sperling. Prabusirea bisericilor a avut loc de la inceputul crestinismului, mai devreme sau mai tarziusi din variate motive. Ele au fost refacute apoi , in timp, destul de repede sau atunci cand conjunctura istorica a permis acest lucru. Astazi asistam la construirea unor biserici mari si fastuoase cum nu cred ca Iisus Hristos ar vrea sa vada. In lumea crestinismului neoprotestant in care locuiesc de peste 30 de ani, se petrece acelasi fenomen:s-au ridicat multe lacasuri de cult uriase, care mai de care mai alambicate prin structura arhitectonica; unele avand pereti de sticla, altele din otel…Dar cele mai multe neavand in varful lor simbolul crestin al Crucii. In interiorul acestor cladiri in vremea serviciilor religioase, inima oamenilor este rece si indiferenta.Pur formalism religios …Nu la acest aspect ma refer in articol. Suntem departe de un moment al „renasterii din cenusa”, pentru ca inca nici nu am pierit de tot in flacari. Traim o epoca a agoniei, a raului absolut care isi desfasoara puterea nimicitoare pretutindeni in lume.
      Va doresc un post binecuvantat pana la sfarsitul Postului Mare iar Sfintele Pasti sa le petreceti cu mult senin si cu iubire in suflet!

      Apreciază

  2. ioansperling zice:

    Nu cred ca Dumnezeu e chiar asa deranjat de bisericile impunatoare daca ne gandim ca a dat planurile Marelui Templu sau mai tarziu a intrat singur sa se roage in el! Desigur si eu gandesc ca „cu banii aceia….”saraci….milostenie” dar nici casa Domnului nu trebuie sa fie o baraca de lemn!
    Poate nu m-am exprimat bine nu trebuie o renastere generala ajunge daca un singur suflet renaste dupa o catastrofa!
    Si eu traiesc in mediul protestant dar ma deranjaza ortodocsi care le fac toate dupa sistemul bifez ( rugaciune, post, biserica…)
    Acelasi post binecuvantat si dumneavoastra si o Inviere a sufletului cu bucurie si lumina!

    Apreciază

    • Dumnezeu sa ne lumineze , mintea noastra nu este in stare sa discearna lucrurile corect si mai ales binele de rau, neajutata fiind de luminarea venita de Sus. Cunosc aspectul „bifare” la obligatiile duhovnicesti si nu pot prin educatie dar si prin felul de a fi si gandi, in acest fel. Credinta crestina, indiferent unde pe acest pamant este traita, ar trebui sa aduca oamenii impreuna si nu sa-i imprastie in cele patru vanturi. Sfanta Scriptura ne spune ca nu ne putem mantui singuri.Post cu Pace si Sfanta Inviere cu multa Lumina!

      Apreciază

    • Doamne ajuta! Revin cu un raspuns la comentariul dumneavoastra, spun sincer ca m-a surprins afirmatia ca Templul lui Solomon (Primul Templu),lăcașul sfânt al vechilor evrei, ar fi fost construit dupa planurile date de Dumnezeu (Iehova). M-am documentat amanuntit dar nu am gasit nicaieri confirmare. Iisus Hristos nu este pentru fast, nu este pentru marire, El S-a rugat in Templu si atat. Tot acolo a tinut „lectii” carturarilor vremii.Ceea ce am spus relativ la lacasuri de cult monumentale se refera strict la spiritul crestin care nu este pentru fast…Un lacas de cult crestin poate fi si o baraca de lemn, daca cei care il ridica nu au posibilitati materiale. Asa au fost bisericutele noastre de lemn din Moldova, Maramures si alte zone ale tarii. Eu raman la sentimentul ca fastul si podoabele cele mai starlucitoare nu adauga nimic duhovnicesc la un lacas de cult. Nu am ramas in urma cu ale noastre biserici si catedrale ortodoxe, stiu prea bine acest lucru…caci ne comparam mereu cu alte neamuri ortodoxe…dar este oare ceea ce ne cere Dumnezeu? Omul a facut multe derogari de la spiritul crestin propovaduit de Domnul nostru Iisus Hristos. Lucrurile in acest sens au mers prea departe ca oamenii sa mai poata da inapoi. Este desigur, un punct de vedere. Atat.

      Apreciază

      • ioansperling zice:

        Da ai dreptate in mintea mea s-a suprapus Cortul Marturiei ,(nici el chiar modest pentru un popor de sclavi) peste Templu! Iertare!
        Cine a facut planurile pentru Templu nu se știe dar el este legat de doi sfinti ai Vechiului Testament. Ca David sau Solomon au fost neinspirati de Dumnezeu greu de crezut! Dar chiar daca ar fi fost o idee pur umană Dumnezeu a fost de acord sa se construiasca templu nu o baraca III Regi 5.5 „acela (Solomon) va zidi templu Meu….”
        A fost de acord sa intre in el nu i-a fost prea măret, scump, III Regi 9.3 „am sfințit templu….” si vorbim de o constructie mult mai impunatoare decat o catedrala!
        In privinta lacasului de cult este cum vrei sa o iei. Eu nu vad o contradictie intre fastul unei biserici si spiritul crestin de modestie! Noi ca oameni trebuie sa fim mdesti dar nu cred ca daca veneram pe Dumnezeu (exagerez voit pentru intelegere) trebuie sa-L îmbrăcăm în zdrențe iar locul unde Il primim trebuie sa fie modest in timp ce pentru vizita unui om deosebit dam ce-i mai bun , nu ne uitam la costuri! Spunem ca Usile Altarului sunt Poarta spre Rai, Liturghia, Biserica pregustare a vietii viitoare unde sunt lucruri de neînchipuit ca frumusete…Pentru mine o colibă nu este „ce ochii nu au vazut!”
        Am vazut pe Athos monahul care traieste flamand, rupt tot, lipsit de buna voie de cel mai mic confort imbracat la Liturghie cu veșminte deosebite in biserici poleite in aur, pictate de cei mai mari pictori ai vremurilor adusi cu mare cheltuiala! Nu am vazut contradictie! Pentru Dumnezeu ce e mai bun noua resturi! Imi vine in minte vasul de alabastru cu mir ce se putea vinde si ajuta săracii….Iisus nu a fost de acord, chiar crezi ca avea nevoie de asa ceva?
        Pilda dinarului spune (și)acelasi lucru (Dati lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu) si nu doar spiritual! Magii nu au adus ceva haine si alimente ci aur, smirna… ca veneau la Dumnezeu nu la fiul unui dulgher!
        Sora Cristina imi pare rau ca nu sunt capabil de o explicatie convingătoare dar sa ajute Dumnezeu sa inețelgi ce vreau sa spun!
        Nu este nici o contradictie intre spiritul de modestie al crestinului si fastul cultului!

        Apreciază

        • Doamne ajuta! Inteleg ceea ce spui, frate Ioan…Adaug aici ca fastul cultului (vitelul de aur), eu il asociez cu idolatria si nu cu dragostea si ascultarea de Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Mantuitorul lumii a apreciat gestul pacatoasei ca fiind semn de iubire si credinta. Era acel obicei la vechii iudei de a unge trupul celui plecat dintre cei vii…si la acest lucru face trimitere si Domnul Iisus Hristos. El a strabatut drumurile Galileii imbracat intr-o camasa tesuta, de in si nu in haine impodobite cu aur. Cei trei regi au daruit tot ce era mai bun si de valoare in viziunea lor de pamanteni. Insa calugarii din cultul crestin depun intre alte juraminte pe cel al saraciei…La aceste aspecte ma refer eu, nu ma gandesc la zdrente sau la un aspect neingrijit…Din felul meu, de a fi, ma imbrac elegant dar nu cu ostentatie. Ceea ce numesc a fi ingrijit. Nu am nici un fel de alergie la fast, am intrat si voi intra sa ma rog in catedrale aurite. Ma refer strict la ceea ce simt eu a fi spirit crestin autentic, nealterat de conceptia pur omeneasca, a omului care apartine acestei lumi. Mai stiu si inteleg, accept ca sunt divergente in ce priveste acest aspect chiar in sanul Bisericii. Doresc sa adaug faptul ca iau in considerare si alte pareri, fara suparare, fara animozitate. In ochii Lui Dumnezeu suntem fiinte libere, El nu ne impune nimic caci ne iubeste neconditionat.
          Cu apreciere si cu prietenie in Hristos Domnul, iti urez Florii binecuvantate si Sarbatoarea Invierii cu multa bucurie si lumina in suflet dupa parcurgerea grelei Saptamani a Patimilor in care vom fi si vom suferi alaturi de Domnul nostru, asa ne dorim!

          Apreciază

        • ioansperling zice:

          Sora Cristina nu vreau o polemica pe tema dar Iisus stia ca nu are nevoie de mirul femeii ca aveau sa o faca oricum altii dupa rastignire! Si cred ca „neintelegerea” noastra este din cauza amestecului de raporturi si/sau puncte de vedere!
          Iisus pe pamant s-a comportat asa cum trebuie sa o facem noi! Femia cu mirul, magi s-au comportat fata de el c fata de Dumnezeu (dai ce ai mai bun si asta nu-i bun destul) Calugarii in viata de toata ziua il urmeaza pe Iisus omul in biserica sunt slujitorii lui Dumnezeu altfel imbracati si asta nu pentru ei. Eu acasa beau o bere oarecare la biserica duc un vin de calitate (si crede-ma ca nu dau doi bani pe parerea lumii despre mine) nu merg in haine de lucru, ne imbaiat proaspat samd.
          Si eu sunt de acord ca banii sunt mai folositori dati saracilor decat dati bisericii dar daca tot trebuie facuta biserica, pictura, clopot atunci ce-i mai bun pe piata abia e bun destul!
          Iti doresc si eu la fel duminica un praznic binecuvanta si o Saptamana Mare de mare folos duhovnicesc iar apoi O Inviere sufleteasca, din toata inima!

          Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s