In urma cu mai multi ani tot pe acest blog, faceam afirmatia ca Sfantul Ioan de Kronstadt (parintele Ioan cum il numeau credinciosii in timpul vietii sale traita cu mult har si folos cu mai bine de un secol in urma), mi-a devenit unul din cei mai indragiti sfatuitori in cele duhovnicesti intru incercarea de indreptare, imbunatatire si imbogatire a vietii mele in Hristos Domnul.

Sfantul Ioan de Kronstadt, in tot ceea ce a facut ca preot paroh la biserica din Kronstadt, a fost insufletit de o mare dragoste si o credinta neabatuta de nici o clipa de indoiala sau de sovaire. Marturie stau sentimentele de recunostinta si iubire pe care i le-au purtat enoriasii si sumedenie de credinciosi care veneau din multe parti ale Rusiei pentru a cere un sfat parintelui Ioan. El insusi a fost de o sinceritate totala atunci cand a relatat in filele jurnalului personal multe din starile sufletesti prin care trecea (obisnuia sa-si analizeze necrutator comportamentul fiecarei zile) si lupta dusa prin rugaciuni spre indepartarea ispitelor zilnice care nu ocolesc nici un om oricat de curat la suflet si prin aceasta sfant, ar fi el. Procedand astfel parintele Ioan a devenit el insusi un exemplu pentru aceia a caror credinta slabeste sau se clatina in valtoarea vietii. In momentele mai dificile de tulburare si descuajare poate, m-am deprins sa recapat curaj deschizand paginile cu insemnarile parintelui unde regasesc sfaturi vii desprinse din propriile sale trairi, un real si folositor indemn si sprijin in intarirea credintei…orice credincios crestin ar avea acelasi suport moral si sufletesc facand acest lucru, sunt convinsa.

Intr-una din lucrarile Sfantului Ioan de Kronstadt, „Viata mea in Hristos”, aflam multe, felurite si ajutatoare constatari referitoare la ce inseamna viata crestinului dornic de curatire a sufletului sau si imbunatatire a felului de a se purta pentru a fi mai placut celor din jur si in fata lui Dumnezeu. Venite din partea acestui mare duhovnic invrednicit cu mult har si dar, invataturile care se desprind din cuvintele sale sunt de mare pret. Redau cateva dintre observatiile sale.

„Orice s-ar spune, omul devine uneori din cale-afară de supărăcios şi de rău nu fiindcă e în firea lui să fie aşa, ci fiindcă diavolul s-a stră­duit din răsputeri să-l facă aşa. Observaţi-vă pe voi înşivă, observaţi-i şi pe alţii atunci când devin irascibili şi răi, când voi înşivă şi ei aţi fi fost în stare să faceţi una cu pământul pe cineva care vă duşmăneşte în mod real sau nu­mai vi s-a părut că o face.

Comparaţi această stare cu liniştea care vă cuprin­de şi îi cuprinde şi pe alţii (uneori foarte repede, prin lucrarea îngerului pă­zitor), blândeţea, bunătatea de caracter care reapar la propria voastră persoa­nă sau la alţii, trecerea de la o anumită stare la contrariul ei. Vă veţi spune în sine: acesta pare un alt om, nu seamănă cu cel care cu puţin timp în urmă era plină de mânie şi răutate. Acest om este cel „din care ieşiseră demonii… şezând jos, la picioarele lui Iisus” (Luca 8, 35) (adică blând şi smerit), cuminţit şi întreg la minte. Oare să nu se mai afle în el nici urmă din vechea răutate şi din nebunia de mai înainte? Unii tăgăduiesc existenţa duhurilor rele.

Dar asemenea cazuri precum cele de mai sus din viaţa unor oameni arată limpede că ele există. Dacă fiecare efect are propria sa cauză şi dacă pomul se cunoaşte după roade, cum ar putea să nu se vadă în cineva, care este cuprins de o furie dementă, duhul rău care lucrează în el şi care nu se poate mani­festa decât într-un mod care îi este întru totul propriu. Poate cineva să nu recunoască în dezlănţuirea de ură a cuiva pe începătorul a toată răutatea? Mai mult decât atât, omul care s-a molipsit de ţâfnă şi iritare şi care emană ură simte desluşit în piept prezenţa unei forţe malefice; ea îi produce în suflet o cu totul altă stare decât aceea de care vorbeşte Mântuitorul, referindu-se la prezenţa Sa: „Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară” (Matei 11, 30). Când este prezent cel rău, te simţi îngrozitor, simţi o apăsare trupească şi sufletească.” (Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Cristina David