Sunt ani multi de cand am scris prima oara despre bisericuta monument isoric, cu o vechime impresionabila in timp, aflata de secole pe coama domola a unui deal din comuna Criscior judetul Hunedoara, unde s-au nascut si au trait o buna parte a stramosilor mei dinspre mama. Nu doar atat, in aceasta mica bijuterie de cult ortodox am avut parte de binecuvantarea botezului in Hristos in urma cu foarte multi ani, fireste…in pofida faptului ca parintii mei locuiau si lucrau in Bucuresti pentru ca facusera studiile in capitala, se intalnisera acolo si tot acolo au fost repartizati. Mama venita de la Timisoara, tata fiind refugiat cu bunicii mei din Bucovina de Nord, in vreme de razboi. Trecuse timpul, aparusem pe lume din voia Domnului impreuna cu sora mea geamana si…Domnul a hotarat ca acest important moment din viata mea sa aiba loc nu in Bucuresti, ci in tinutul Zarandului in inimaTarii Motilor. Si acum cand scriu, acest lucru imi pricinuieste un sentiment de bucurie, o stare de impacare si de liniste. Sunt foarte legata sufleteste de aceste locuri, mult mai mult decat ar putea cuvintele mele sa exprime.

In articolul scris in 2011 publicam un articol aflat in Ziarul Lumina in care se relata despre comemorarea in acel an a 600 de ani de atestare documentara a bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Criscior. Ma opream scurt si asupra evenimentului din viata mea mentionat mai sus.

A fi botezata la varsta „frageda” de un an si jumatate (acolo se ajunsese cu tergiversarile cauzate de greutatile acelor timpuri), in chiar ziua de 15 august ce cadea intr-o zi de Duminica – sarbatorirea Praznicului de Adormirea Maicii Domnului (Sfanta Marie Mare cum il numesc ardelenii), cand bisericuta a primit si vizita arhiereasca din partea episcopului de atunci (fiind zi de hram), a insemnat ceva in mintea, dar mai ales in sufletul meu si a lasat mai multe urme decat daca cele intamplate atunci ar fi avut loc in imprejurarile randuite in mod obisnuit.

Terenul pe care se afla vechiul cimitir al bisericii a fost donat de o stra-stra-bunica si sora ei spre odihna vesnica a celor care au plecat rand pe rand dintre cei vii.

In luna septembrie a anului 2017 am reusit sa ajung din nou pe meleagurile unde imi petreceam multe vacante minunate la rude, am nimerit o vreme superba ca de vara si am facut mai multe poze pe care le-am repartizat in cadrul articolului spre ilustrare. Fotografiile cu vederi din sat sunt preluate de pe net, insa.

Comuna Crişcior, pe atunci un sat doar, isi are obarsia fiintei sale in istoria veche a Tarii Motilor si ocupa un loc cu totul aparte în istoria neamului. Coriolan Suciu (profesor, preot și istoric român) consideră că prima menţiune documentară a localităţii Crişcior este din anul 1439. (Coriolan Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol. I, Bucureşti, 1966). Profesorul Silviu Dragomir( istoric, om politic, membru titular (1928) al Academiei Romane) considera că acest locaş „este construit şi pictat în epoca Angevinilor, chipul jupânului Bâlea fiind cel mai vechi portret cunoscut pe care-l avem la românii din Ardeal” iar profesorul Virgil Vătăşianu (istoric de artă, medievist, pedagog român membru al Academiei Romane, profesor universitar la Cluj) mărturiseşte: „ Am cercetat în România 800 de biserici şi mănăstiri şi numai la Crişcior am aflat masa cu Cina cea de Taină în formă de potcoavă, dovadă că această pictură este din sec. XV, când se picta aşa”. (V. Vătăşianu, Istoria artei feudale în Ţările Române, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1959, p. 143).

In centrul comunei se poate vedea un monument in forma de cruce in care se aminteste satul Criscior ca loc de unde a pornit Rascoala Motilor iobagi condusi de Horea, Closca si Crisan. Localitatea se afla asezata intr-un loc deosebit de pitoresc intre dealuri inalte si impadurite pe valea Crisului Alb. Atestarea documentara o situeaza intre cele mai vechi localitati din judetul Hunedoara.

Pentru cititorii care ajung pe aceasta pagina si doresc sa afle mai multe lucruri interesante din istoria bisericii mele dragi alatur link-ul :

https://bisericadincriscior.blogspot.com/2017/07/preoti-care-au-functionat-in-parohia.html

Cristina David