In noiembrie anul trecut am avut imensa bucurie de a face un pelerinaj in Tara Sfanta. Mai vizitasem Israelul in urma cu cativa ani dar pe cont propriu si tot ce am vazut in acea excursie a fost la bunavointa prietenilor care ma invitasera si cu a caror masina parcurgeam distanta dintre o localitate si alta. Retin si acum manastiri si biserici in care am intrat , insa prea putine. In schimb am vazut locuri istorice precum Cezareea la Marea Mediterana, acolo unde se pot vedea vestigiile fostului oras roman cu teatrul roman, ruinele palatului lui Irod si amfiteatrul, unde a fost descoperita piatra lui Pontius Pilat, in anul 1961. Dar Ierusalimul impreuna cu Bethlehemul nu mi-au fost accesibile in acel an din cauza unor incidente recente care avusesera loc atunci intre palestinieni si israelieni .

Am fost atunci de fapt un simplu turist care a vizitat Israelul ca pe o tara straina si atat, iar ce m-a impresionat in mod deosebit, imi amintesc, a fost aspectul ei european. Ma refer in special la sosele si autostrazi caci orasele in sine imbina arhitectura moderna stil european cu elemente ale arhitecturii locale. De aceasta data insa, revazand aceeasi tara am realizat ca o vad cu alti ochi, pentru ca eram acum pe drept cuvant un adevarat pelerin in Tara Sfanta. Am facut parte dintr-un grup de crestini ortodocsi romani si am fost calauziti peste tot de un preot care cunostea locurile sfinte in toate amanuntele si care avea pentru fiecare o prezentare deosebit de interesanta si fascinanta. Am fost insotiti pe tot parcursul si de un ghid evreu pe nume Benny (casatorit cu o romanca), un bun cunoscator al istoriei si geografiei locale.

De la Bethlehem, locul de nastere al Mantuitorului, situat in zona palestiniana, am vizitat mai multe obiective intre care Manastirea Sfantul Teodosie, Manastirea Sfantul Sava si Manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul din Valea Hozevei unde se afla moastele sfantului Ioan Iacob de la Neamt (Hozevitul), singurul sfant roman canonizat de Patriarhia de la Ierusalim. Acest important eveniment a avut loc in data de 31 ianuarie anul 2016. Însusi Patriarhul Teofil al III‑lea al Ierusalimului şi a toată Palestina a oficiat Sfanta Liturghie, în cadrul careia s‑a savarsit proclamarea oficiala a canonizarii sfantului roman.

In alte articole publicate in aceste pagini l-am prezentat pe indragitul monah roman, Ioan Iacob de la Neamt, cel care a dus cu el in pustiurile Tarii Sfinte, o dorinta si o putere de nevointa cu totul iesite din comun. Sfantul Ioan Iacob Noul Hozevit s-a nevoit 24 de ani în Tara Sfanta, atât pe valea Iordanului, cat și în pustiul Hozeva, dar şi în Pustiul Iudeii si in pesterile de la Qumran, aproape de Marea Moarta. El a devenit astfel un minunat exemplu de vietuire in Hristos in vremea contemporana cu noi.

Pentru intaia oara in viata vedeam aievea un desert. Calatoria cu autocarul prin acest tinut arid cu dealuri stancoase acoperite de nisip, lipsit total de orice vegetatie m-a uimit si incantat in egala masura, intr-un mod straniu….Iar acum, drumul pe jos spre lacasul manastiresc serpuia in serpentine abrupte cand la vale cand in urcus, pe un soare torid in ciuda faptului ca ne aflam in luna noiembrie… Ma simţeam parca izolata complet de restul lumii, caci nu vedeam in jur decat stancile dogorate de soare, cu pesteri nenumarate, in care au trait sihastrii de odinioara, locuite astazi doar de animalele desertului. Nu simtem nici oboseala si nici greutate in a parcurge calea care se intindea parca nesfarsita, pentru ca tinta noastra era in raza vederii, mereu, ca un imbold. Vedeam Manastirea lipita de stanca uriasa drept in fata noastra la fiecare intorsatura a drumului. Pe cale, beduini calare pe magarusi ne imbiau spre a ne veni in ajutor, sa urcam si noi, dar nimeni dintre noi nu simtea nevoia.

In incinta racoroasa a sfintei manastiri am avut parte de bucuria unui pahar de apa rece oferit cu drag de un monah al locului, dupa ce ne inchinasem la moastele sfantului nostru cu evlavie si recunostinta rostind in gand o rugaciune.

Cristina David