Predica la praznicul imparatesc Ridicarea Sfintei Cruci, din care redau pasaje aici, imi da prilejul sa inteleg intr-un mod mai aparte, si sa transmit si altora, insemnatatea acestei mari sarbatori a crestinilor. Sunt cuvintele rostite de parintele Ciprian Negreanu pe care nu l-am cunsocut personal dar l-am auzit vorbind in multe conferinte in cadrul ASCOR. Vorbeste frumos si simplu si mai ales raspicat, pe intelesul tinerilor carora li se adreseaza caci parintele este preot misionar al Bisericii Studenţilor din Cluj-Napoca şi duhovnicul ASCOR Cluj. Tot el este acel tanar care student la filosofie fiind traia o drama puternica, sufletul sau era apasat de gandul obsedant al sinuciderii. Dupa ani parintele Negreanu a marturisit minunea ce s-a petrecut la manastirea Prislop intr-o seara cand a ajuns acolo cu prietenul lui cel mai bun. Pe amandoi tinerii i-a podidit deodata un plans incontrolabil fara sa inteleaga de ce, iar viata amandurora s-a schimbat in scurt timp dupa aceea intr-un mod radical : atat Ciprian Negreanu cat si prietenul sau au urmat acelasi drum in viata devenind preoti. Acel an, 1993, parintele Ciprian il numeste anul convertirii sale. si pe drept cuvant. Spuneam ca nu l-am cunoscut personal pe parintele Negreanu de la Cluj, dar am avut bucuria de a-l cunoaste bine pe fratele lui geaman, Stefan Negreanu, care este preot slujitor la Capela Facultatii de Teologie „Ilarion Felea” din Arad unde este si profesor. L-am auzit povestind cu vocea-i domoala si sfatoasa cele intamplate la Prislop cu foarte multi ani in urma.
“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

.
Suntem în ziua Praznicului împărătesc al Înălţării Sfintei Cruci, o sărbătoare mai puţin cunoscută, mai puţin înţeleasă, deşi este praznic împărătesc, dintre cele douăsprezece praznice ale Mântuitorului, cele mai importante din an. Şi o vedem pictată pe toate catapetesmele. Majoritatea, însă, ştim despre ce e vorba: despre căutarea ani de zile a Crucii Mântuitorului în Ierusalim şi după aceea călătoria, o căutare cumva mai ocolită a Crucii şi în toată Galileea, în Iudeea şi în Samaria, pe unde a umblat Sfânta Împărăteasă Elena, prima dată căutând Crucea în Ierusalim, negăsind-o, şi după aceea înţelegând că, pentru a descoperi Crucea, trebuie să meargă pe urmele Mântuitorului, de zămislirea Lui la Bunavestire, de la naşterea Lui, de la fuga Lui în Egipt, de la copilăria în Nazaret, până la botez și după aceea prin toate evenimentele prin care a trecut Mântuitorul ca să ajungă la Răstignire şi după aceea la Înviere.

Şi aşa a făcut și a început să caute pe rând toate locurile pe care le-a sfinţit prin prezenţa Sa Mântuitorul şi pe care le-a încărcat cu putere şi cu amintire şi cu gând de foc, dar și prin prezenţa în sens propriu, prin atingerea Sa, iar Sfânta Elena peste tot pe unde oamenii îşi aduceau aminte sau ştiau din tradiţie că acolo a fost, a ridicat biserici, mănăstiri, locaşuri de închinare, spre aducere-aminte veşnică. Peste ele, mai târziu, se vor rezidi alte şi alte biserici. Una dintre ultimele rămase în picioare din vremea Împărătesei Elena este biserica Naşterii din Betleem, care e chiar biserica cea veche zidită de Împărăteasa Elena, zidurile au rămas aproape intacte în picioare după atâtea valuri şi valuri de păgâni, de învârtoşaţi, de cei despre care Scriptura zice: „Va veni vremea când toţi cei care vă vor ucide vor crede că aduc slavă lui Dumnezeu.” Au trecut toate neamurile pământului pe acolo, dar această biserică a rămas în picioare. Iar din celelalte au rămas măcar urme sau ziduri sau se descoperă acum mozaicuri, podeaua, s-a găsit la locul unde s-au înmulţit pâinile, vechea biserică ridicată de Împărăteasa Elena, s-au găsit mozaicurile vechi de 1700 de ani, care încântă şi acum ochiul.
La sfârşit, după ce împărăteasa a revenit la Ierusalim, s-a găsit abia atunci Crucea, și cu cinste, după ce a fost descoperită şi după ce s-a dovedit, prin minuni şi prin descoperiri dumnezeieşti, că este Crucea Mântuitorului, au ridicat-o şi au înălţat-o întru slavă în ziua de 14 septembrie a anului 335 în Biserica Sfântului Mormânt şi a Sfintei Învieri – şi din momentul acela şi a Sfintei Cruci – , împreună cu patriarhul Macarie al Ierusalimului. Si acel moment al ridicării Sfintei Cruci – de la coborârea de pe cruce a Mântuitorului probabil că această cruce nu s-a mai ridicat şi n-a mai fost văzută, cunoscută, n-a mai fost ştiută şi acum e ridicată spre cinstire şi spre slavă, ca şi altar pe care a binevoit Mielul lui Dumnezeu să se jertfească, altar pe care a curs sângele Mântuitorului Iisus Hristos, ca şi lemn al pomului nou din mijlocul raiului pe care s-a aşezat Rodul bogat care este Hristos şi din care curg sângele, apa şi Trupul de care ne împărtăşim. Este pomul din mijlocul raiului, Pomul vieţii și Crucea este trunchiul şi ramurile acestui copac, iar Mântuitorul este Rodul.
Iar acel moment al Înălţării Sfintei Cruci a rămas vestit peste veacuri şi peste timp, mai ales că închinarea la Cinstita Cruce a fost cel mai dorit lucru de către toţi pelerinii. Toţi care veneau în Ţara Sfântă, sute şi sute de ani după aceea, în toată perioada Imperiului Bizantin, mii de ani după, până după cruciade, veneau în primul şi în primul rând să se închine Sfintei Cruci şi după aceea tuturor locurilor sfinte. „
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui protivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău. (Tropar la Praznicul Inaltarii Sfintei Cruci).
Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci are o semnificatie cu totul deosebita pentru mine. In ziua de 14 septembrie anul 1988 am trait o experienta de mare importanta in viata mea pe care as dori sa o pot impartasi intr-o zi chiar aici, pana acum nu cred ca a venit vremea (va veni acel timp daca Domnul hotaraste) sa marturisesc anumite trairi personale care au influentat profund felul meu de a gandi si au aruncat lumina asupra intelegerii mai multor aspecte din viata.
Ce vrea să spuna acest praznic al ÎNĂLȚĂRII SFINTEI CRUCI, cum ne vorbeşte nouă, personal? – PREDICI (audio si text) ale PR. CIPRIAN NEGREANU
Cristina David