Am ajuns in cetatea Ierihonului venind dinspre Bethlehem dupa ce oprisem in locuri sfinte aflate intr-un tinut dezolant in care viata cu greu poate rezista. Am vazut puzderie de pesteri sapate in stanca pustiei unde monahi intariti si sfintiti prin har dumnezeiesc s-au nevoit de-a lungul timpului. Calugarii crestini au inceput a se aseza in pustiul Iudeii inca din secolul al IV-lea. Intre secolele V si VI, desertul Iudeii a devenit un deosebit de puternic focar monahal, aici fiind intemeiate mai bine de 70 de manastiri si sihastrii calugaresti, care de care mai ascunse si mai greu accesibile.
Se spune ca vazuta de sus de pe muntele Carantaniei, cetatea Ierihonului confirma pe drept cuvant descrierea din Cartea Judecatorilor, precum ca ar fi un „oras al palmierilor”. El este asezat in mijlocul desertului Carantaniei, acolo unde Mantuitorul a fost ispitit de Satana inainte ca sa isi inceapa misiuna Lui sfanta pe pamant si dupa teofania de la Botez, care a insemnat primul moment de proslavire a Fiului. Ni se da a intelege astfel, ca in acelasi fel noi, urmasii Lui, dupa ce primim taina sfantului botez suntem supusi ispitei in tot timpul vietii noastre – un proces continuu care dureaza pana la moarte.
Atunci Iisus a fost dus de Duhul in pustie, ca sa fie ispitit de catre diavolul. Si dupa ce a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti, la urma aflamanzit. Si apropiindu-se ispititorul a zis: De esti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sa se faca paini. Iar El raspunzand a zis: Scris este: Nu numai cu paine traieste omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu. Atunci diavolul L-a dus in sfanta cetate, L-a pus pe aripa templului, si I-a zis: Daca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos, ca scris este: „Ingerilor Sai va porunci pentru Tine si Te vor ridica pe maini ca nu cumva sa izbesti de piatra piciorul Tau”. Iisus i-a raspuns: Iarasi este scris: „Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau” Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte inalt si I-a aratat toate imparatiile lumii si slava lor. Si I-a zis Lui: Acestea toate Ti le voi da Tie, daca vei cadea inaintea mea si Te vei inchina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, caci scris este: „Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si Lui singur sa-I slujesti”. Atunci L-a lasat diavolului iata ingerii, venind la El, Ii slujeau. (Matei 4, 1-11)
Aceasta pustie este identificata cu tinutul aflat in partea de apus a Ierihonului la numai 2-3 km de acest oras, pe muntele numit Carantania, un munte foarte inalt si cu un versant drept asemenea unui perete. Conform traditiei Mantuitorul a stat, in tot acest timp, intr-una din pesterile aflate pe acest versant, cam pe la jumatatea muntelui.
De departe , in timp ce autocarul isi vedea de drum pe serpentinele sinuoase ale drumului central care străbate întreaga Vale a Iordanului, am zarit oaza verde, semanand cu o uriasa gradina, in mijlocul careia orasul Ierihon infloreste de veacuri avand o clima blanda, cu apa din abundenta, pamanturi care rodesc in plin desert: curmali, bananieri incarcati de fructele hranitoare, migdali si portocali, lamai, smochini si palmieri plini de eleganta, cu aspectul lor decorativ care incanta privirea.
Aici, in Ierihon, Sfanta Scriptura ne relateaza cum Mantuitorul Iisus Hristos a savarsit mai multe minuni. Intrand in cetate, Domnul insotit ca intotdeauna de multime mare, s-a milostivit de orbul Bartimeu(Luca 18, 35-43) care statea la portile orasului cersind, dandu-i vederea iar mai apoi l-a intalnit pe Zaheu (Luca 19, 1-19), seful colectorilor de taxe care se urcase intr-un sicomor pentru a-l putea vedea pe Invatatorul despre care vorbea toata lumea. Intalnirea aceasta i-a schimbat lui Zacheu viata pentru totdeauna pentru ca ceastă intalnire cu Hristos, Dumnezeul intrupat, a pricinuit o mare schimbare in inima bogatului colector de taxe si anume prin deplina lui pocainta. Mantuitorul a rasplatit dorinta cea mare a omului pacatos de a-L vedea si a-L cunoaste.
Ma gandeam in ziua aceea a vizitei noastre in Ierihon ca Domnul Iisus Hristos s-a oprit de mai multe ori in acest oras aflat atunci, ca si astazi, in calea drumurilor ce merg spre Iordan, sau Ierusalim. Il si vedeam parca, pe Domnul impreuna cu ucenicii Sai mergand descult pe drumul care urca din Ierihon spre Ierusalim spunand aceste cuvinte: „iata ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi dat pe mana arhiereilor si a carturarilor, si il vor osandi la moarte, … dar a treia zi va invia”.
In Tara Sfanta timpul nu mai exista, nu am simtit trecerea lui cat am calatorit prin ea caci locurile ei strabatute in toate directiile sunt legate de eternitatea celor intamplate atunci, in vremea cand Iisus a pasit intre oameni trimis de Tatal Cel Ceresc pentru a-L face cunoscut tuturor. pentru a-L iubi si a-L urma.
Cristina David
