Smerenia staretului Selafiil l-a ascuns de slava oamenilor si el a petrecut retras in chiliuta sa, unde a fost vizitat de foarte putina lume. Invatatura batranului Selafiil se cuprinde in aceste cateva cuvinte, pe care le repeta tuturor: „Acestea trebuie sa le avem noi: smerenia vamesului, blandetea lui David, rabdarea lui Iov si dragostea care niciodata nu cade”.

„Eu asa le spun la cei care vin la mine: mai, smerenia vameşului, răbdarea lui Iov, blândeţea lui David, că David o fost blând, dragostea care niciodată nu cade, tăcerea, nemânierea. Să nu judeci pe nimeni, judecă numai lucrurile tale, faptele tale, dar pe celelalte nu le judeca, lasă-le lui Hristos. El să-l judece, că El Îi dat de la Tatăl să facă judecată pe pământ, El s-o facă.

Dar noi suntem păcătoşi. Cum să fii tu cu păcate şi să judeci pe fratele tău? Uită-te întâi la bârna ta şi pe urmă judecă pe fratele tău! Judecă pe-ale tale întâi şi nu trebuie să judeci tu păcate străine. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac, dă-le înţelepciune, Doamne, iartă-i Doamne, că eu mai rău fac decât dânşii. Să nu te gândeşti că tu esti mai bun decât celălalt, să zici că el îi păcătos, dar tu ești mai bun. Nu. Doamne, eu mai rău fac decât dânsul. Iartă, Doamne, şi ajută să pun început să nu le mai fac”.

Părintele Selafiil cel orb de la Noul Neamț

Parintele Savatie Bastovoi, nascut in Basarabia, cunoscut multora prin cartile sale pe care le-a scris spre folosul multora, a relatat o intamplare in care parintele Selafiil a avut un anumit rol. (Parintele Savatie Bastovoi)

Citim si ne gandim, cautand sa aprofundam cuvintele parintelui staret :

„Să nu te gândeşti că tu esti mai bun decât celălalt, să zici că el îi păcătos, dar tu ești mai bun. Nu. Doamne, eu mai rău fac decât dânsul. Iartă, Doamne, şi ajută să pun început să nu le mai fac”.

Este chiar imposibil pentru noi sa recunoastem un adevar atat de clar? Daca intrebam constiinta noastra mereu si mereu, ea ne va raspunde fara gres. Dar, noi nu o intrebam, ne vedem de calea noastra prin viata fara remuscari si fara sa ne pese. Adevarul este prea dur ca sa-l infruntam, de aceea ezitam si evitam sa meditam si sa ne intrebam. Procedand astfel ramanem pe loc si nu inaintam, sufletul nostru nu va fi curatat de intinaciune oricat de mult ne rugam.

Cristina David