Nicolae Steinhardt – personalitatea cu totul speciala a marelui carturar si om induhovnicit a carui convertire la crestinism s-a petrecut intr-un mod aparte, extraordinar, in vremea cand se afla in inchisoare la Jilava m-a impresionat profund. Am citit de-a lungul timpului relativ multe articole despre „monahul de la Rohia” si cele doua carti ale sale („Jurnalul fericirii” , „Daruind vei dobandi”), iar la una din revenirile mele in tara am vizitat manastirea Rohia din dorinta de mult nutrita de a cunoaste locul unde dansul a trait ca monah timp de noua ani. Dupa cum scrie chiar parintele in autobiografia sa, a fost „cucerit din prima zi si deplin” de acest loc binecuvantat din Muntii Maramuresului iar timp de sapte ani a mers regulat la Rohia, de cel putin trei ori pe an, pe cateva zile, apoi pe cateva saptamani. Autobiografia s-a publicat în volumul inedit: „Ispita lecturii”, Ed. Dacia, Cluj, 2000 .
schita portret de Gabriela Mihaita David Nicolae Steinhardt – poza internet portret din chilia parintelui
„Am fost, banuiesc, supus unui examen, unei cercetari negrabite” – este comentariul sau in aceeasi autobiografie. Nicolae Steinhardt a fost primit in manastire abia in anul 1980 cand staretul de atunci al manastirii, parintele Serafim Man, a iesit din spital unde era internat special spre a-l calugari pe Nicolae Steinhardt pentru simplul fapt ca ii promisese ca il va tunde in monahism. Pe atunci arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului era parintele Iustinian Chira supranumit „Voievodul Maramuresului” si considerat un adevarat sfant.
In opera sa „Jurnalul fericirii”, o carte mult mai complexa decat un simplu jurnal personal, monahul de la Rohia reda pe larg, cu o mare sensibilitate precum si talent scriitoricesc, momentele cruciale din viata sa intre care si botezarea lui in Hristos in celula din inchisoare la varsta de 52 de ani.
„Dau din tot sufletul slavă lui Dumnezeu că m-a învrednicit de Sfântul Botez şi de călugărie, mult mai mult decât putea nădăjdui un ins ca mine.”
Ajungand la „Casa Poetului” (unde a locuit un timp si poetul Ioan Alexandru) am intrat cu sfiala in chilia parintelui Steinhardt unde am gasit o sumedenie de „memorabilia” ce i-au apartinut. Intre ele pe un scrin, sub geam de sticla se afla certificatul original al botezului sau desavarsit in august 1964, dupa iesirea din inchisoare pentru ca trebuia sa aiba loc, conform practicii crestin ortodoxe, si taina Mirungerii, adica ungerea cu Sfantul Mir ce reprezinta pecetea darului Sfantului Duh ( „se impartaseste primitorului harul intaririi, cresterii si desavarsirii duhovnicesti incepute prin botez”).
„La iesirea din inchisoare, in urma gratierii generale a detinutilor politici (august 1964), am desavarsit Botezul prin Mirungere de la (preotul Gheorghe Teodorescu)”- am citat din autobiografia parintelui Steinhardt, scrisa la doi ani inainte de moartea sa. Marturiseste in aceeasi autobiografie ca ” De atunci am dus o viata crestina conform datinii si regulilor bisericesti. Jinduiam acum dupa calugarie. O doream inca din inchisoare”.
Privind un video pe You Tube, am avut surpriza de a afla unele amanunte nestiute din viata marelui carturar si om al lui Dumnezeu, Nicolae Steinhardt. Urmaream viata calugarilor de la Muntele Athos ca sa aflu ceea ce o femeie nu poate afla din propriile experiente intrucat prezenta noastra acolo este oprita intr-un mod randuit de Dumnezeu. Este vorba de o lege, numita „avaton”, prin acest cuvant facandu-se referire la interdictia femeilor de „a umbla” pe pamantul Sfantului Munte Athos. Avaton este actul care a permis locului sa ramana pana astazi unul sihastresc si monahal, singurul de acest gen din intreaga lume. Fac o mica rectificare aici, cu gandul la avatonul de la manastirea Frasinei din judetul Valcea unde am ajuns si eu insa mi-a fost permis accesul doar jos, la manastirea de maici. In acest film am aflat despre parintele Paisie Rogojan de la Schitul Lacu (unul din cele doua schituri romanesti de la Sfantul Munte). El a fost cel mai apropiat colaborator si ucenic duhovnicesc al monahului de la Rohia si tot lui i-a lasat Jurnalul fericirii. Din cele relatate de parintele Paisie realizatorului video-ului intr-un dialog emotionant, aflam amanunte despre ultimele clipe ale parintelui Nicolae Steinhardt inainte de plecarea lui la Domnul.
surse de informare – lecturi personale si internet
Cristina David
Felicitări pentru acest minunat articol! Și mulțumesc pentru alegerea desenului meu, alături de valoroasele fotografii document!
ApreciazăApreciază
Va rog sa ma iertati pentru intarzierea cu care raspund…multumesc mult pentru aprecierea dumneavoastra pe care o pretuiesc sincer. Desenele facute de dumneavoastra sunt exceptionale si voi recurge la ele pentru a ilustra alte viitoare postari pe blog, dacaDumnezeu ma invredniceste. Doamne ajuta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vă mulțumesc din tot sufletul! De asemenea, aprecierea dumneavoastră mă onorează! Oricând puteți alege desene și ilustra articole! Vă felicit și eu pentru blogul dumneavoastră, mă bucur că ne-am întâlnit și vă rog să nu vă faceți niciun fel de probleme pentru răspunsuri! Multă sănătate! Doamne, ajută!
ApreciazăApreciază
Ma bucurati cu cele scrise! Va doresc din suflet o saptamana cu mult bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am același sentiment, de mare bucurie, de câte ori îmi scrieți! Săptămână binecuvântată, împreună cu toți cei dragi! Și mulțumesc din suflet pentru generozitatea dumneavoastră!
ApreciazăApreciază
Ma bucur ca existati…Dumnezeu sa va ajute in toate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Nicolae Steinhardt – monah luminat si carturar desavarsit — Dumnezeu este Iubire | albastru de… mai departe (2)
A republicat asta pe albastru de… mai departe (2).
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Octavpelin's Weblog.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Va multumesc mult si va doresc o activitate spornica in continuare! Multa sanatate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană