Incepand cu ziua de ieri, 15 noiembrie, a inceput Postul Craciunului, al Nasterii Domnului , dupa cum este randuit de Sfanta Biserica din vremea Sfintilor Parinti.

Sunt mereu si vor fi intrebari in legatura cu postirea la care este chemat credinciosul crestin ortodox in patru perioade din an, unele lungi si foarte lungi, altele mai scurte. Scrierile Sfintilor Parinti, sfaturile parintilor duhovnici ne indeamna cu intelepciune sa tinem postul atat pentru folosul trupului si mai ales al sufletului ingreunat cu cele rele ale greselilor si pacatelor repetate in timpul dintre aceste perioade de trezvie duhovniceasca. Pentru ca nu ma simt indreptatita si nici vrednica de a comenta acest aspect al vietii crestinilor ortodocsi, las minti luminate si inimi credincioase sa aiba un cuvant de spus.

„Să nu suferim în zadar osteneala postului, şi să pierdem şi plata lui, că se poate să ducem şi osteneala postului şi să nu luăm nici plata lui.

Cum ? Când de bucate ne depărtăm, dar de păcate nu ne lepădăm. Când carne nu mâncăm, dar mâncăm casele săracilor. Când nu ne îmbătăm cu vin ci cu pofta cea rea. Când toată ziua stăm nemâncaţi, dar o petrecem în privelişti desfrânate. Iată osteneala postului, dar plata lui nicăieri.”

(Sfantul Ioan Gura de Aur – din “Omilii si cuvantari”)

Parintele Ilarion Argatu – Cugetari despre Post

Postul nu este plăcut omului bogat, dar este plăcut celui sărac.

Postul nu este plăcut omului leneş, dar este plăcut celui  muncitor.

Postul nu este plăcut oaspeţilor, dar este plăcut  drumeţilor.

Postul este lungime de viaţă.

Postul este înviorare a trupului şi înălţare a  sufletului spre taine nepătrunse.

Postul este fericire a trupului şi strălucire a sufletului.

Postul este armonie între trup şi suflet, cu sănătate îndelungată.

Prin post cunoşti pe om. Prin post cunoşti natura.

Prin post dai întâietate celui cu întâietate.

Prin post cunoşti taina lumii, prin post cunoşti pe satana, prin post cunoşti pe Dumnezeu şi pe tine însuţi.

Prin post descătuşezi trupul de lăcomie, de lene, de furt, de minciună, de pizmă, de răutate, de sudalmă, de batjocură, de fumat, de beţie, de indiferentism.

Prin post sufletul se înalţă la slavă, păşind pe culmile cele mai îndrăzneţe faţă de muritori, capabil de fapte mari faţă de tot omul ce este în suferinţă, capabil să înfrunte pe blasfemitorii de om şi de Dumnezeu, capabil să schimbe mersul de la rău spre bine, capabil să facă minuni pe pământ, precum s-a şi făcut întotdeauna şi se fac şi acum de cei ce-l respectă.

Postul nu este o schingiuire a trupului ci o adevărată hrană plină de viaţă.

Postul nu este pentru cei proşti, ci pentru tot omul şi mai ales pentru cel înţelept, că înţeleptul îşi iubeşte viaţa şi ca atare trebuie să iubească postul.

Postul este o scânteie pe pământ şi cine o vede îşi va aprinde lumânarea la ea, ca prin lumina ei să poată păşi în viaţă şi să treacă din fericire în fericire.

Cine urăşte postul, se urăşte pe sine!

„Postul singur nu este de ajuns niciodată, pentru ca omul să poată fi socotit ca stăpân pe sine şi a fi şi pe calea mântuirii. Luat singur, nu poate fi socotit decât ca acel om ce a desprins din funia puternică o fâşie şi a legat dobitocul, socotind a fi de ajuns, iar restul de funie a pus-o în cui. Dar dobitocul a rupt fâşia şi a intrat în grădină, i-a făcut mare stricăciune pe când omul dormea, ca apoi ducându-se în lucernă a mâncat până a crăpat. Dacă ar fi fost legat cu întreaga funie în fâşiile ei nedesprinse, nu s-ar fi întâmplat nici paguba şi nici moartea dobitocului. Astfel este şi trupul ce este legat numai cu postul şi nu cu întregimea faptelor legate de fâşia postului. De fâşia postului ştim că se învecinează şi chiar soră este cu fâşia – milostenia. Cu aceste fâşii, postul şi milostenia se învecinează şi sunt surori chiar cu dreptatea şi adevărul, iar cu acestea se învecinează lumina şi iubirea şi pe deasupra tuturor pe care le îmbrăţişează este dragostea de Dumnezeu cu toate poruncile Evangheliei. Aceste 7 viţe formează pentru creştin cea mai bună frânghie pentru a lega trupul de a nu cădea în vicii, la stricăciune şi moarte, iar sufletul se va putea înălţa pe culmile cele mai înaripate până la lumina cea mai apropiată a Dumnezeirii.” (Parintele Ilarion Argatu – despre post)

URARE de Preot Sorin Croitoru

Mâine-ncepem post frumos,
Postul Pruncului Hristos,
De aceea vă urez
Un post liniștit, duios,
Cu blândețe, cu iertare,
Cu evlavie mai mare.

Gura s-o deschideți rar,
Mâna s-o deschideți des,
Să vă umpleți de răbdare
Și de milă, mai ales..

Acușica e Crăciunul:
Îngeri vor cânta în cor,
Lăudând pe Pruncușor,
Și vor binecuvânta
Toată omeneasca fire
Dăruindu-i de la Tatăl,
Pace și bunăvoire.

Iar de vom posti frumos,
Vom vedea cu ochii minții
Ce vedeau cândva și sfinții:
O Fecioară preasmerită,
Cântând doine fericită,
Sărutând doi ochișori,
Mângâind doi obrăjori,
Alintând un Pruncușor,
Pe al nost’ Mântuitor!

Cristina David