In biserica noastra din Philadelphia, „Sfanta Treime”, se afla, oferit de maicutele de la Manastirea Bistrita, un epitrahil care a fost atins de sfintele moaste ale sfantului, acestea fiind de multe secole in biserica manastirii, spre inchinare. Am poposit in doua randuri la acest sfant locas foarte drag sufletului meu caci sunt legata prin fire nevazute si binecuvantate de lunga sa istorie duhovniceasca.
Ctitorie a boierilor Craioveşti, Mănăstirea Bistrița datează din jurul anului 1490. Prima atestare documentară a mănăstirii se păstrează în „Hrisovul de danie” datat 16 martie 1494 aparținând lui Vlad Vodă Călugărul.
În anul 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul (780-842).
Banul Barbu şi Sfântul Constantin Brâncoveanu – ctitori ai mănăstirii
Mănăstirea a fost puternic avariată de expediția condusă de Mihnea cel Rău în 1509. După înlăturarea acestuia, banul Barbu o reface cu sprijinul lui Neagoe Basarab, între anii 1515-1519. Pictura a fost atribuită meșterilor zugravi Dumitru, Chirtop şi Dobromir, de numele cărora se leagă fresca Mănăstirii Dealu de lângă Târgoviște şi executarea lucrărilor în piatră de la ansamblul Curtea de Argeș.

În anul 1683 domnitorul Constantin Brâncoveanu dăruiește mănăstirii un policandru ornat cu ouă de struț, lucrat la Viena, mai multe obiecte de cult, cărți liturgice și clopotul mare care cântărește 800 kg. Tot acum a fost reparat întreg complexul monahal, așezământ zugrăvit în 1820 de banul Grigore Brâncoveanu.
Tiparnița de la Bistrița
De remarcat este faptul că în complexul monahal de la Bistrița s-a instalat prima tiparniță din Țara Românească, a ieromonahului Macarie, precum şi o legătorie de cărți bisericești. După opinia unor cercetători, aici s-a tipărit în anul 1508 „Liturghierul slavon” al călugărului Macarie, prima carte tipărită pe pământ românesc.
În anul 1573 ieromonahul Eftimie, egumen al mănăstirii, a redactat în limba română primul act mănăstiresc, cunoscut sub numele de „Zapisul lui Eftimie”. Un alt reprezentant al școlii slavo-române este ieromonahul Mihail Moxa care în 1620 a tipărit „Cronica Universală”, iar în 1640 „Pravila de la Govora”.
Încercări și binecuvântări
În anul 1838 întregul așezământ a fost puternic afectat de un cutremur. În anul 1846 în timpul domnitorului Gheorghe Bibescu a început zidirea noii biserici. Construită în stil gotic, biserica a fost pictată de Gheorghe Tattarescu în 1850. Sfințirea bisericii s-a săvârșit la 15 august 1855 în timpul domnitorului Ştirbei Vodă.
În anul 1948, prin hotărârea Sfântului Sinod, mănăstirea a fost transformată în chinovie de maici, iar apoi desființată prin decretul 410/1959.
În anul 1984 episcopul Gherasim Cristea a început un amplu proces de revigorare a vieții monahale, organizând aici un centru de conservare și restaurare a icoanelor și cărților vechi.
Astăzi, mulțime de credincioși vin la Mănăstirea Bistriţa pentru a se închina moaștelor Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul și a participa la slujbele religioase.
Autor – Silviu Cluci / sursa: doxologia.ro
Nota – Radu cel Mare- domnitorul care a comandat prima carte tipărită din spațiul românesc. Radu al IV-lea, supranumit “cel Mare” era fiul nelegitim al lui Vlad Călugărul, fratele vitreg al lui Vlad Țepeș. Radu a primit calificativul de ”cel Mare” și ”cel Bun” de la scriitorii cancelariei domnești și de la cronicari. Cea mai cunoscută ctitorie a lui Radu cel Mare este biserica mănăstirii Dealul, cea mai frumoasă de până atunci de pe pământul Țării Românești. Materialul utilizat a fost de cea mai bună calitate: blocuri de piatră legate între ele cu scoabe de fier și marmură. Meșteri pricepuți- poate chiar Manole de la Curtea de Argeș- sapă cu migală podoabele și vor face din biserica mănăstirii Dealul o capodoperă a arhitecturii muntene. Domnul s-a îngrijit și de alte lăcașuri de cult: Tismana, Govora, cele de la Muntele Athos. În Serbia ridică o biserică mică, dar foarte frumoasă la Lopușnia. În ceea ce privește cultura și organizarea bisericească, Radu cel Bun are merite deosebite prin măsurile luate.
postare – Cristina David