Bucuria lucrului facut pentru ajutorarea celui aflat la nevoie, nu este putin lucru. Doar cel care ajutand din tot sufletul pe aproapele sau si a trait sentimentul cu care este rasplatit de Dumnezeu pentru fapta sa dezinteresata izvorata din mila si intelegere pentru suferinta semenului, poate sa ne spuna ce inseamna aceasta. In fapt si pe drept cuvant, putem pune semnul egal intre dragoste si milostenie, nu degeaba multi oameni indumnezeiti considerau milostenia a fi cuprinsa in iubirea aproapelui si asadar, calea cea mai sigura spre mantuirea sufletului. „A face mila” este, de fapt, cheia invataturii lui Hristos, si multe dintre parabolele biblice vorbesc despre ea. Poate ca piatra de incercare a capacitatii omului de a iubi asa cum ne-o cere Hristos Domnul in porunca Lui de capatai, este mila fata de nevoile semenului aflat in suferinta fizica sau morala. Iar despre acest lucru nu se cade nimanui a vorbi in desert, ci doar in lumina celor infaptuite din dragoste.

„Credinţa, să ştiţi, se dăruieşte de la Dumnezeu. Se şi dobândeşte în timp, trebuie să o menţii. Facerea de minuni, spune Apostolul, este dar al lui Dumnezeu, dar dragostea, pe lângă că e dar, trebuie s-o lucrezi în orice clipă. Nu vedeţi că dragostea poţi s-o pierzi? Poţi să te împietreşti? Dragostea vine din milă, din jertfă. Aşa că, dacă asta nu avem, n-am făcut nimic. Să fim milostivi cât putem, ca să ne agonisim mântuirea. Numai pentru asta cred că ne căpătăm îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu. Să ştiţi că oamenii milostivi au îndrăzneală în rugăciune. Oamenii milostivi, din ce dau mai mult, din ce se dăruiesc celuilalt, află tainele dumnezeieşti. Şi Dumnezeu, sălăşluindu-Se într-înşii, le curăţă păcatele, pentru că acolo unde e Dumnezeu nu are loc întunericul şi necurăţia. Dumnezeu vine în om, El este Lumină şi, când o lumină s-a aprins, nu mai rămâne întuneric. Într-o clipă, Dumnezeu umple omul de bună mireasmă pentru milostenie.

N-aţi văzut, când faceţi un bine – şi este milostenie şi milostenie, când un om cu adevărat a avut nevoie de un lucru, un lucru chiar mic -, n-aţi văzut câtă bucurie poţi să ai, că parcă zbori? Şi-ar fi părut… ce-a fost acolo? Cu adevărat Hristos a fost, vă spun, nici după o noapte de priveghere, nici după nimic, cum poţi să ai de la un lucru mic, mic, dar la vremea potrivită, atunci când omul a avut nevoie de lucrul ăsta, acum, atunci când ţi l-a cerut el. Aşa că să îndrăznim în lucrarea asta, pentru că, poate, sunt mulţi care fac şi fapte de nevoinţă, dar care nu pot să facă fapte ale nevoinţei ăsteia exterioare şi chiar lăuntrice. Să fiţi milostivi, ca să vă puteţi acoperi păcatele. Şi-o să aveţi îndrăzneală la Dumnezeu, nu îndrăzneală – o nădejde, o îndrăzneală curată, nu îndrăzneală c-o să cereţi de la Dumnezeu nu ştiu ce, dar o să simţiţi că Dumnezeu este cu ochii pe voi.”

Pr. Savatie Baştovoi – Riscurile dragostei (Conferinţă, Arad 13 Dec. 2007)

postare si comentarii – Cristina David