Drumul nostru serpuieste prin pustiu inspre Valea Iordanului, o vale larga supranumita „Valea manastirilor”. Catre una din siragul de manastiri ne indreptam acum si de la cativa kilometri buni zarim cu usurinta cladirea sobra a manastirii Sfantul Gherasim care cu zidurile ei inalte apare ca o veritabila cetate. Aflam ca au fost ridicate anume asa ca sa reziste atacurilor beduinilor nomazi. In fata ochilor nostri se desfasoara o zona arida,pustie si dezolanta. Totusi, in aceste locuri lipsite practic de viata au trait si s-au nevoit intru credinta si mantuire multi pustnici, poate sute de mii…Intre primii s-a numarat Sfantul Gherasim despre care aflam cu uimire ca nu a vietuit chiar singur caci a avut un companion, un leu, pe care el l-a intalnit intr-o zi in pustiu si care racnea de durere. Monahul l-a ajutat scotandu-i un spin din laba si tamaduindu-i rana dureroasa dupa care i-a dat drumul. Leul insa, recunoscator, nu l-a mai parasit, ci l-a insotit si l-a slujit ca un adevarat ucenic si l-a slujit cu devotament pe calugarul Gherasim pana acesta s-a savarsit din viata. Cinci ani a stat leul cu Sfantul Gherasim in manastire, primind de la el numele Iordan.

După mutarea sa din viață se spune ca leul a murit, la scurt timp, chiar pe mormantul binefacatorului sau, dupa cum citim în viața Sfântului Gherasim de la Iordan.

Curtea manastirii nu este mare dar e foarte atragatoare prin atmosfera sa sarbatoreasca imprimata de steguletele care se vad peste tot. Pasim cu grija printre vase uriase cu plante exotice si admiram ungherele pitoresti care ne incanta privirea prin culoare si varietate de forme. Un locas manastiresc cu un farmec aparte pe care nu il poti uita usor.

Aflam ca tot aici a trăit și Cuviosul Zosima, în secolul al VI-lea, calugarul care s-a învrednicit să intalnească in pustiul Iordanului, dincolo de rau, pe Sfanta Maria Egipteanca, pustnica ce petrecuse singura 47 de ani in pustietate si pe care a impartasit-o cu Sfintele Taine iar dupa un an a ingropat-o in pustie.

O alta traditie a locului spune ca in acest loc ar fi poposit Maica Domnului cu pruncul Iisus si dreptul Iosif cand fugeau in Egipt de frica imparatului Herod. Coborand niste trepte am putut admira intr-o incapere de jos o icoana deosebit de frumoasa care o infatiseaza pe Maica Domnului alaptand pe pruncul Sfant.

Parasesc manastirea impreuna cu grupul de pelerini, cu regretul ca nu am putut sa poposesc timp mai indelungat in ea pentru ca cele vazute acolo m-au impresionat in chip cu totul deosebit.

Cristina David