Abwoon d’bwashmaya (Tatăl nostru care eşti în ceruri,)

Nethqadash shmakh (sfinţească-se numele Tău.)

YHVH Yahawa (Yahvhei) Teytey malkuthakh (vie împărăţia Ta.)

Nehwey tzevyanach (facă-se voia Ta)

Aykanna d’bwashmaya (precum în cer)

Aph b’arha (aşa şi pe Pământ)

Hawvlan lachma (Dăne nouă pâinea)

D’sunqanan yaomana (de care avem nevoie)

Washboqlan khaubayn (şi ne iartă nouă greşelile noastre)

Aykana daph khnan (precum şi noi) Shbwoqan l’khayyabayn

(Am iertat pe cei care ne-au greşit)

Wela tahlan l’nesyuna (şi nu ne duce pe noi în ispită.) Ela patzan min bisha (ci ne izbăveşte de cel rău)

Metol dilakhie malkutha (Că a Ta este împărăţia) Wahayla wateshbukhta (şi puterea şi mărirea,) L’ahlam almin (acum şi pururea şi în vecii vecilor) Ameyn (Amen)

În timpul lui Hristos limba maternă a populației Palestinei era aramaica. Expresiile aramaice din Noul Testament sunt și ele martore că aceasta era limba folosită de Hristos. „Talitha cumi” (Marcu 5:41), „Efata” (Marcu 7:34) și „Eli, Eli, lama sabachthani?” (Marcu 15:34)[3] sunt câteva dintre expresiile aramaice folosite de Hristos. În timpul lui Hristos, în sinagogi, Biblia era încă citită în limba ebraică, însă mulți oameni, în special femeile, nu o înțelegeau. Din această cauză, cei care citeau în sinagogi au introdus obiceiul să traducă scripturile în aramaică. Mai târziu au apărut traduceri scrise ale Vechiului Testament în aramaică, numite Targumim. În perioada pre-creștină, ebraica vorbită era deja ieșită din uz ca limbă vorbită, a rămas multă vreme mai mult ca limbă de cult și a fost înlocuită în viața de zi de zi cu aramaica. Aramaica s-a păstrat ca limbă vorbită până în ziua de azi, în câteva mici comunități din Orientul Mijlociu, iar sub numele de „siriacă” e folosită în cult în mai multe biserici orientale – maronită, iacobită etc. alături de arabă. Aramaica antică din Babilon și Iudeea continuă să fie folosită ca limbă liturgică și de învățătură religioasă, alături de ebraică, în religia iudaică.

sursa Wikipedia

postare Cristina David