In momente de mare cumpana, la vreme de necaz care cuprinde intreaga lume, gandul salvator este la Cel Care ne-a promis ca va fi cu noi pana la sfarsitul veacului. Cand S-a inaltat la Ceruri ca sa stea de-a dreapta Tatalui, El nu n-e lasat singuri de izbeliste, ci ne-a trimis Duhul Sfant, Mangaietorul ca sa ne intareasca si sa ne ajute, sa ne indrume spre implinirea Voii Tatalui Ceresc aici pe pamant. („Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant!”)

Domnul au zis ucenicilor Săi: “Pacea Mea dau vouă” (Io. 14: 27).

Această pace a lui Hristos trebuie cerută de la Dumnezeu, iar Domnul o dă celui ce cere; și când primim, trebuie cu sfințenie să o păzim și să o înmulțim; dar cel ce nu s-a dat voii lui Dumnezeu în necazuri, nu poate nici să cunoască milosârdia lui Dumnezeu.

Domnul a zis ucenicilor Lui: „Pacea Mea dau vouă” (Ioan 14, 27). Această pace a lui Hristos trebuie să o cerem lui Dumnezeu, şi Domnul o dă celui ce o cere; şi când o primim, trebuie să o păzim cu sfinţenie şi să o înmulţim; dar cine nu se predă în necazuri voii lui Dumnezeu, acela nu poate cunoaşte milostivirea lui Dumnezeu.

Dacă te loveşte o nenorocire, nu te lăsa abătut, ci adu-ţi aminte că Domnul se uită la tine cu milă şi nu primi gândul: „Oare se va mai uita Domnul la mine când eu îl întristez?”, pentru că Domnul este prin fire milă, ci întoarce-te cu credinţă la Dumnezeu şi spune ca şi fiul cel risipitor din Evanghelie: „Nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău” (Luca 15, 21), şi vei vedea atunci cât eşti de drag Tatălui şi în sufletul tău va fi atunci o negrăită bucurie.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2000, pp. 171-172)

postare – Cristina David