15 iunie, o zi de vara uneori mai luminoasa si insorita, in alti ani poate mohorata, dar mereu, fara gres sau indoiala este ziua lui Eminescu, acea zi cand sufletul lui a plecat la Domnul dupa o suferinta indelungata.

Nu exagerez cand afirm ca am un adevarat cult pentru Mihai Eminescu, ale carui versuri le invatam cu cel mai mare drag cu de la mine pornire, la tinerete in anii scolii. Pe multe le stiu si acum pe de rost fara gres. Dormeam cu volumul lui de poezii adus cu mine in America, la capatai caci il pusesem cu grija pe noptiera si seara de seara adastam asupra unora sau altora din margaritarele lui literare. Deci, nu ma voi referi acum si aici la poetul si scriitorul Eminescu dar nici la jurnalistul Mihai Eminescu. Astazi as sta de vorba cu sufletul lui care a fost mereu incarcat si chinuit de intrebari privitoare la viata si moarte, la existenta divinitatii.

Cu ani in urma adunasem si scrisesem tot ce gasisem pe net intr-un timp scurt, despre aspecte inedite pentru mine (in general mai putin cunoscute de catre multi dintre cei care il iubesc pe Eminescu), referitor la parerile lui depre viata si anumite evenimente si trairi ramase necunoscute pentru cei mai multi dintre noi. Doream sa stiu despre legatura lui cu credinta crestin ortodoxa si cu Biserica.

Astazi adaug informatii in plus citind un articol redat de dl Stelian Gombos pe site-ul https://ortodox.md

Stelian Gomboş Sursa: http://confluente.ro/

„Vorbind despre Evanghelie şi mesajul ei adus lumii, Mihai Eminescu aşază creştinismul pe prima treaptă în istoria evenimentelor care au schimbat lumea. În comparaţie cu celelalte învăţături religioase apărute, mai apropiate sau mai depărtate de venirea lui Iisus Hristos, credinţa creştină propune iubirea drept cea mai înaltă formă a existenţei umane: „Sunt două mii de ani aproape de când ea (Evanghelia) a ridicat popoare din întuneric, le-a constituit pe principiul iubirii aproapelui, două mii de ani de când biografia fiului lui Dumnezeu e cartea după care se creşte omenirea.”

Un om cu mintea lui Eminescu si cu dorinta nesecata de a cunoaste totul daca se putea despre om si existenta lui istorica, cu o sensibilitate sufleteasca iesita din comun nu se putea sa nu creada intr-un Dumnezeu al Binelui si Iubirii.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace , si pomenirea lui sa-i fie in veci!

Cristina David