Sunt, astazi, 16 iunie, 7 ani de la plecarea sufletului parintelui Iustin la Domnul. Odihna si pomenire vesnica!

Un chip bland si luminat de credinta sa nestramutata in Dumnezeu si de iubirea lui de neam si tara. Fiind el insusi unul din marturisitorii Lui Hristos in inchisorile comuniste vreme de 17 ani, a nutrit o mare admiratie, respect si evlavie pentru acei oameni cu constiinta curata care L-au marturisit pe Hristos Domnul in inchisoare murind fara a face nici un compromis ucigator de suflet.

Un preot si un duhovnic desavarsit cautat si ascultat de sute de mii de credinciosi .
Nu l-am cunoscut in persoana, insa in viata mea dansul si activitatile sale pe taram duhovnicesc au avut un rol providential, nu intru in amanunte. Specific doar ca exemplul dat de acest Om minunat a marcat o turnura semnificativa a directiei mele in viata de la un anume punct.

Doresc sa precizez, sa reamintesc faptul ca parintele Iustin a ctitorit doua manastiri : Manastirea Petru Voda in comuna cu acelasi nume unde vietuiesc monahi, cealalta cu numele de Manastirea Paltin – Petru Voda, unde traieste o obste de maicute, pe care am avut bucuria sa le vizitez in cateva randuri. Ambele sunt dedicate in cinstea si amintirea jertfei supreme a martirilor inchisorilor comuniste. A fost un vis al dansului de multa vreme , dorea sa ridice pe locul de baștină, partea sa din moșternirea de la părinți, un lacas sfant inchinat Domnului.

Cand ma gandesc sau fac referire la credinta noastra crestin ortodoxa si la Hristos Domnul, imi apar in minte spusele marelui duhovnic:

„Credinţa este, până la urmă, puterea de a iubi.”

Cristina David