Maini in Rugaciune

Maini in rugaciune – gravura de Albrecht Durer – originalul aflat la Muzeul Albertina din Viena

Celebra si mult indragita lucrare a lui Albrecht Durer, marele artist renascentist german, cunoscuta sub numele de ” Maini in rugaciune”, ascunde o poveste frumoasa, induiosatoare pe care o cititsem cu ani in urma si cu toate ca ma impresionase si atunci , timpul a reusit s-o estompeze in mintea mea. Cautam azi o ilustrare la o lucrare pe care o concepusem in asa fel incat mi-am amintit de simbolul rugaciunii care circula pe net si am gasit-o, si uite ca asa a fost sa fie ca sa ajung la poveste…

MÂINI IN RUGACIUNE

Povestea celebrei gravuri a lui ALBRECHT DURER

Am gasit-o in variante foarte asemanatoare , variind unele cuvinte si exprimari pe ici pe colo in relatari, important este ca povestea este adevarata. Pentru ca da, exista si povesti neadevarate, adica inventate dar aceasta nu e.

Cu peste 500 de ani in urma in tr-un mic orasel, in familia unui bijutier german care avea nici mai mult nici mai putin de 18 copii, un baiat avea numele de Albert iar un alt frate fusese botezat Albrecht. Tatal se straduia si muncea din greu sa isi intretina numeraoasa lui familie. Albert si Albrecht adesea discutau in intunericul camerei de dormit caci acolo era liniste si conditii bune de impartasit diverse lucruri, ei doi fiind de varste apropiate. Fiind constienti de realitatea cruda si aspra a vietii lor, au facut un pact. Amandoi aveau mare talent la desen si visau si unul si celalalt sa studieze la Academia de la Nurenberg, sa ajunga sa castige sume mari de bani cu care sa realizeze ceva in viata. Au hotarat sa „dea cu banul” intr-o zi de Duminica dupa sfanta liturghie…si casigatorul sa mearga la studii iar celalalt sa ramana ca sa munceasca din greu ca simplu minier si sa-l sustina pe fratele celalalt. Dupa 4 ani de studiu rolurile se vor inversa, si Albert, care pierduse pariul, va merge si el la facultate apoi si va fi sustinut de Albrecht care intre timp va fi studiat ajutat fiind de banii munciti de fratele lui.

Zis si facut…Dupa 4 ani, timp in care talentul lui Albrecht ii adusese acestuia recunoastere si apreciere si deci bani (lucrarile lui se vindeau pe sume substantiale), conform intelegerii, Albrecht a revenit acasa si la masa de sarbatorire a artistului devenit celebru acesta a tinut un toast de multumire pentru ajutorul primit de la Albert care ascltand cuvintele rostite ,incepu sa lacrimeze. A intins cu smerenie mainile sale muncite si deformate de greaua munca , si printre suspine a admis ca nu are cum studia pictura cu degetele lui incapabile sa tina un penel in mana. Trist, emotionant si dezolant pentru amandoi fratii…

Drept recunostinta pentru sacrificiul lui Albert care isi tinuse promisiunea de a-l sustine la Academie in toti cei 4 ani, Albrecht, viitorul mare artist al Renasterii germane, a facut un gest nespus de frumos in semn de respect pentru mainile muncite ale bunului sau frate, a lucrat celebra gravura care le infatiseaza impreunate ca intr-un gest de rugaciune intituland-o „Maini”. Toti iubitorii de arta le pot admira expuse la muzee si le vor recunoaste in mintea lor ca „Maini in Rugaciune”, denumire influentata de impresia profunda produsa asupra oamenilor dupa aflarea povestii fratilor Durer.

Am tinut neaparat ca sa stiu unde, la care muzeu se afla originala capodopera a maestrului Durer si dupa indelungi cautari pe web am aflat: Originalul se afla in Muzeul Albertina din Viena. Variate copii ale celebrei opere sunt la mai toate muzeele lumii, am vazut si eu cateva…Sunt reproduse in goblen, in icoane naive, desen, copiate de nenumarate generatii de studenti la arte.

Acelasi lucru este valabil pentru poveste, am regasit-o in foarte multe postari, versiuni de-ale ei, dar ar fi interesant sa stim cine a divulgat -o? Inutil sa mai adaug ca am dorit si eu, ca omagiu adus celor doi frati, sa scriu versiunea personala.

Cristina David


Despre "DUMNEZEU este IUBIRE" Blog Crestin Ortodox-- Cristina David

Ma numar printre cei care Il considera pe Dumnezeu Tatal Ceresc si Creatorul tuturor celor vazute si nevazute. Sufletul nostru este o particica din El iar stradania de o viata trebuie sa fie aceea de a nu Il pierde , de a-L avea mereu langa noi. El este Calea , Adevarul si Viata , dar este si Iubire in sensul cel mai inalt , mai inaltator in nemarginirea ei . Fara Dumnezeu orizontul cunoasterii noastre ar ramane foarte limitat iar sufletul nostru s-ar "pipernici" de tot , ca sa folosesc un cuvant intrebuintat in scrierile sale de Sfantul Ardealului , Parintele Arsenie Boca . Acestea le-am aflat de-a lungul vietii mele in timp ce in repetate randuri m-am simtit ridicata cu multa blandete dupa o cadere in valurile ei gata sa ma inec , ajutata apoi sa imi revin ca sa constat o data in plus, neindoielnica Prezenta Divina prin care nimic nu este imposibil a fi atins de cel care crede in El , daca Domnul Voieste stiind ca este spre Binele lui si nu spre pierzania sufletului. In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.
Imagine | Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s