O carte despre care mi-am amintit – citind un articol din Ziarul Lumina acum cateva zile – al carei titlu este „Cartea prea folositoare de suflet”se alatura, cred eu, volumelor impresionante ca numar in care autorii (sfinti inca in viata fiind) doresc sa le transmita credinciosilor crestini trairi deosebite prin care sufletul lor sa se ridice treapta cu treapta tot mai mult spre imbogatirea lui.

Eruditul monah din Muntele Athos Teoclit Dionisiatul scrie în „Cuvântul înainte” la a doua ediţie a textului grec original al acestei scrieri, tipărită la Volos, în 1960:

„Una din cărţile cele mai dulci şi mai pline de Duhul Sfânt ale Părinţilor prea sfintei Biserici a Răsăritului, dar în acelaşi timp din cele mai puţin cunoscute poporului drept credincios, este fără îndoială, „Cartea prea folositoare de suflet” a celor dintre sfinţi Părinţilor noştri Varsanufie cel Mare şi Ioan numit Proorocul, constatatoare din 836 Răspunsuri”. Învăţăturile lor arată desluşit desăvârşirea duhovnicească şi dragostea lor pentru oameni.

Am adaugat deci numele a doi sfinti parinti la lista din care posibil sa ii fi uitat intre timp pe unii…

Sfântul Varsanufie cel Mare, sau „Marele Bătrân”, şi Ioan Profetul au trăit în secolul al VI-lea, în timpul domniei împăratului Iustinian I

Motivul pentru care scriu despre aceasta carte si ai ei autori este acela ca si altii sa cunoasca (din cei doritori desigur) inca o sursa, de mare calitate duhovniceasca dupa cum apare), pentru intelegerea si aprofundarea unor probleme de credinta si simtire ortodoxa. Cand omul doreste si chiar voieste sa devina mai bun si sa-si schimbe deprinderi si obiceiuri nesanatoase siesi si celor din jur, cauta noi cai care sa-l ajute.

Există manuscrise cu date despre viaţa, faptele şi darurile cu care erau înzestraţi Sfinţii Varsanufie şi Ioan, care au fost traduse pe vremea Sfântului Paisie Velicicovschi în limbile română şi slavonă. „Scrisorile” acestea de răspuns la problemele creştinilor se găsesc în vol. 11 din Filocalia românească, în traducerea părintelui Dumitru Stăniloae.

Acsete „scrisori” sunt răspunsuri potrivite în orice timp la foarte multe întrebări puse de monahi, dar în parte şi de mireni, întrebări care, în forma pusă atunci sau în forme asemănătoare, preocupă pe orice creştin.

Notă: Articolul reproduce părţi din traducerea părintelui Dumitru Stăniloae şi din introducerea la volumul 11 din Filocalie.

Cristina David