În calendarul ortodox de luni, 24 iunie 2020, este trecută o mare sărbătoare pentru români: Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Ziua este cunoscută în cultura strămoșească sub denumirea de Sânziene (Drăgaicele), iar românii respectă o serie de tradiții, obiceiuri și superstiții cu această ocazie.

Sincer, nu am inteles niciodata bine asocierea nasterii celui mai mare intre sfinti cu anumite traditii si superstitii ale romanilor.

Revin asupra acestei coincidente(?) mai jos in articol.

Ioan Botezatorul – „cel mai mare intre cei nascuti, cel mai mic in imparatia cerurilor”

Textul din evanghelia de la Matei 11, 11: „Adevarat zic voua: nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei unul mai mare decat Ioan Botezatorul; totusi, cel mai mic in imparatia cerurilor este mai mare decat el” (Matei 11, 11), este marturisirea lui Hristos despre Ioan.

Nu exista contradictie in cele afirmate de Hristos. Ca sa intelegem ca Ioan Botezatorul este „cel mai mare intre cei nascuti din femei”, ne este de ajuns sa stim ca a saltat in pantecele maicii sale, in momentul in care Elisabeta se intalneste cu Fecioara Maria atunci cand aceasta Il purta in pantece pe Domnul, ca a vietuit in pustie precum un inger, ca L-a botezat pe Hristos la raul Iordan, etc.

Sfantul Ioan Inaintemergatorul, a fost acela care a avut menirea ca să meargă înainte, ca un vestitor, propovăduind şi zicând: Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea.

Marele Mircea Eliade a scris „Noaptea de Sanziene” un roman pe care autorul lui il considera ca fiind cea mai buna opera a sa. Redau un fragment foarte scurt:

“Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească…

Dar ce poate însemna o iubire? Cât poate ea dura? Nimic nu durează în lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca să se nască din nou, altfel, în altă parte, cu alți oameni.…Toți suntem nemuritori. Dar trebuie să murim întâi.”

Faptul insusi ca marele nostru scriitor si istoric al religiilor, filosof si poet a acordat importanta acestei sarbatori din popor numita Sanzienele sau Dragaica are pentru mine importanta., recunosc sincer.

Sarbatoarea in sine este interesanta cu nota de mit si romantism. Florile galbene deosebit de frumoase (sanziene),culese de tinerele fete in ajun de sarbatoare si impletirea lor in cununi cu o anume semnificatie mi se pare ceva de basm.

Dragaica, Sanzienele in traditia populara

In calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscuta sub denumirea de Sanziene sau Dragaica.

Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul si a Aducerii Moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. In credinta populara, Sanzienele erau considerate a fi niste fete frumoase, care traiesc indeobste prin paduri sau pe campii, cel mai adesea, jucand., niste adevarate preotese ale soarelui, divinitati nocturne ascunse prin padurile intunecate, neumblate de om.

„Ele sunt socotite zane ale campului, dand puteri deosebite florilor si buruienilor, astfel incat acestea, in preajma sarbatorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu intamplator, dupa sarbatoarea Sanzienelor, toate plantele dau indarat, adica nu mai cresc deloc”, a spus Marcel Lutic, muzeograf în cadrul Muzeului Etnografic al Moldovei.

surse : sursa: http://www.crestinortodox.ro – http://metropotam.ro

Cristina David