Sfinti foarte apropiati sufletului meu. Nu stiu daca ce voi exprima aici este simtit, trait de alti credinciosi, posibil ca da.

Dat fiind profilul acestui site crestin ortodox cu care mi-am inceput activitatea literara de compunere si scriere, ca blogger, la care am adaugat pe parcurs si altele, am citit mult. Nu spun spre lauda dar o faceam cu un scop precis: ca sa cunosc eu insami concepte, personalitati din lumea vasta a ortodoxiei (in paranteza fie spus a fost ca o chemare, o „strigare” si nu o cautare…) apoi recitind sau cautind lucruri informative prin asociere, am ajuns sa-mi dau seama de o apropiere de simtire si gandire cu unii dintre sfintii parinti. Citind si recitind din scrierile lor, citatele succinte din aceste lucrari imi servesc mie si altora ca puncte de reper in intelegerea multor concepte ramase neclare sau gresit intelese, in timp. Scurtimea lor au intocmai acest rol de a face clar miezul invataturii, de a lumina mintea in profunzime si de a fixa esenta continutului spre aducere aminte fara gres.

Un sfant care de la inceput mi-a dat senzatia inconfundabila de afinitate sufleteasca este Fericitul Augustin. Este foarte apropiat de inima mea. De ce este numai „fericit” si nu sfant, am ajuns ca sa inteleg teoretic. Practic , pentru mine, sa-mi iertati franchetea, nu este vreo deosebire de ordin duhovnicesc.

De curand am dat peste aceste spuse ale lui:

„Speranţa are doi fii: teama şi curajul. Teama venită din realitatea lucrurilor, curajul venit atunci când ai dorinţa de a o schimba.”

Gandesc asa: speranta este cea care ne ramane intotdeaunaca punct de sprijin, in viata (speranta moare ultima se spune in popor) in timp ce curajul si teama concureaza intr-un fel , alterneaza ca preponderenta de la o situatie la alta in viata noastra : dupa cum se schimba realitatea avand intaietate cand unul cand altul dintre fii. Lipsa de echilibru intre cei doi fii poate duce la un serios dezechilibru sufltesc daca nu il cumoastem si nu il avem pe Dumnezeu in inima noastra si ca sprijin. Cand Petru are curajul sa umble pe apa ca si Iisus, teama il cuprinde vazand valurile uriase dar s-a incurajat iar cand Domnul i-a intins mana Lui la implorarea discipolului. Prin Dumnezeu si apropierea noastra de El, credinta noastra in El, noi putem invinge teama.

Fericite Augustin, roaga-te Domnului pentru noi si pentru toti cei dragi, pentru toata lumea , sa ne alunge teama si sa ne incurajeze cu sprijinul si ocrotirea Lui!

Cristina David